Destinul a frânt, în câteva clipe, viețile a două persoane: Corina, în vârstă de 26 de ani, și fiica ei de 5 ani, Melissa. Potrivit relatărilor, cele două se aflau într-un autoturism care circula pe autostrada A1, în direcția Deva – Sibiu, când a avut loc un impact violent. Drumul lor s-a oprit brusc la kilometrul 351.
Corina și fiica ei s-au stins împreună
Mașina în care erau Corina, micuța Melissa și un bărbat a lovit puternic un TIR poziționat perpendicular pe sensul de mers. Corina a murit pe loc, iar fetița a fost găsită în stop cardio-respirator; medicii au încercat să o stabilizeze, însă s-a stins în ambulanță, în drum spre spital. Bărbatul aflat în același autoturism a supraviețuit, dar se află în stare gravă, spun autoritățile.
Tragedia s-a produs miercuri dimineață, într-un interval de timp în care traficul pe A1 era încă redus. Impactul a fost atât de violent încât echipajele sosite la fața locului au avut de gestionat o intervenție complicată pentru descarcerare și acordarea primului ajutor. Pentru familie și apropiați, vestea a venit năprasnic, iar comunitățile în care tânăra a trăit și muncit au rămas înmărmurite.
Drumul ei: din plasament, spre o viață mai bună pentru Melissa
În spatele acestui accident se află povestea unei tinere care a crescut într-un centru de plasament, la Pomârla, județul Botoșani. Conform informațiilor publicate de Observator, Corina a muncit în Italia, hotărâtă să îi asigure fiicei sale un început mai blând decât cel pe care l-a avut ea. Întoarsă adesea în țară, obișnuia să împartă daruri celor care aveau nevoie, transformând munca de peste hotare într-o sursă de bucurie pentru alții.
Despre tânără a vorbit cu emoție o femeie care a cunoscut-o de ani buni, Anamaria Macuc. Mărturia ei conturează un portret de mamă care, în ciuda încercărilor, a rămas luminoasă și dornică să-și clădească viitorul alături de copil.
„Pe Corina am cunoscut-o cu mulți ani în urmă, în timpul unei vizite într-un centru social din Botoșani. Mi-a atras atenția chipul ei luminos… dar sufletul ei era încercat de multe greutăți. Mi-a spus șoptit că își dorește mult să stea de vorbă cu un preot. Printre uși, mi-a dat numărul ei de telefon și am contactat-o ulterior. S-a întâlnit cu soțul meu, care este preot, și astfel am păstrat legătura. Am vizitat-o la centrul social unde a crescut de mică, apoi ne-am reîntâlnit în Italia, iar ultima dată la Biserica Pacea din Botoșani. A avut o viață grea, dar a continuat să lupte, să zâmbească, să se ridice… Și-a dorit să clădească pentru fetița ei tot ceea ce ea nu a avut și, mai ales, să o înconjoare cu toată dragostea ei.”
În comunitatea din care provenea, tânăra era recunoscută pentru felul ei cald de a vorbi și pentru bucuria pe care o aducea celor mici atunci când revenea acasă cu pachete, haine și jucării. Cei care au întâlnit-o în țară sau în străinătate își amintesc că, de fiecare dată, Corina spunea că face totul pentru Melissa, „lumina ochilor ei”.
Drumul pe autostrada A1 trebuia să fie încă o etapă obișnuită a unei călătorii, nu capătul ei. Oamenii care au intersectat pașii Corinei – de la centrul de plasament la întâlnirile de la biserică și până la comunitatea românilor din Italia – vorbesc astăzi despre o mamă tânără, mereu pregătită să muncească și să dăruiască, așa cum a învățat-o viața.
