Zi de tristețe în lumea muzicii populare românești. Maria Ciobanu, una dintre cele mai iubite voci ale folclorului românesc, a trecut printr-un moment sfâșietor: despărțirea de soțul ei, Mircea Cîmpeanu, bărbatul care i-a fost alături timp de aproape jumătate de secol.
Într-o atmosferă încărcată de lacrimi și emoție, artista a venit ieri la Cimitirul Sfânta Vineri din București, unde și-a luat rămas-bun de la omul care i-a fost sprijin, prieten și iubire necondiționată vreme de 44 de ani.
O iubire care a durat o viață
Maria Ciobanu și Mircea Cîmpeanu au trăit o poveste de dragoste rară, construită pe respect, devotament și răbdare.
S-au cunoscut într-o perioadă în care artista se afla la apogeul carierei, iar el era deja o prezență discretă, dar fermă în culisele lumii muzicale. Cei doi s-au înțeles din priviri, fără vorbe mari, iar legătura lor s-a consolidat odată cu anii.
Într-o lume grăbită, iubirea lor a rămas o dovadă că fidelitatea, încrederea și sprijinul reciproc pot dura o viață întreagă. De aceea, vestea dispariției lui Mircea Cîmpeanu a venit ca o lovitură năpraznică pentru artistă.
Ultimele dorințe ale lui Mircea Cîmpeanu
Mircea Cîmpeanu avea 86 de ani și s-a stins din cauza unor complicații cardiace.
În ultimele zile, și-a exprimat dorința de a se întoarce în România, țara în care și-a petrecut cea mai frumoasă parte a vieții. Fiica lor, Camelia, s-a asigurat că acest ultim vis i-a fost îndeplinit.
După ani trăiți între concerte, călătorii și liniștea familiei, trupul său a fost adus în Capitală pentru a fi înmormântat alături de cei dragi.
Pentru Maria Ciobanu, acest moment a fost de o durere greu de descris.
„A fost omul care m-a ținut cu picioarele pe pământ, care m-a învățat că viața, oricât de grea ar fi, trebuie trăită cu demnitate”, le-a spus ea apropiaților, cu vocea stinsă.
O despărțire în lacrimi
Ziua înmormântării a fost una dintre cele mai grele din viața Mariei Ciobanu.
Îmbrăcată simplu, în negru, artista a pășit încet spre locul de veci, sprijinită de copiii ei, Camelia și Ionuț Dolănescu. Privirea pierdută, glasul frânt și mâinile tremurânde spuneau totul.
Lângă sicriu, Maria a rostit câteva cuvinte sfâșietoare:
„Mulțumesc pentru toți anii în care ai fost lângă mine, pentru dragostea ta și pentru răbdare. Ai fost un om bun, un soț minunat, iar Dumnezeu să te primească în lumină.”
Durerea i-a tăiat cuvintele. Tăcerea care a urmat a fost mai grea decât orice frază. Doar sunetul clopotelor și al ploii fine care a început să cadă păreau să însoțească despărțirea.
Sprijinul familiei
Alături de Maria Ciobanu s-au aflat copiii și nepoții, care au fost sprijinul ei neclintit în aceste zile de doliu.
Fiica lor, Camelia, a fost cea care s-a ocupat de toate detaliile funeraliilor, respectând fiecare dorință a tatălui ei.
De asemenea, Ionuț Dolănescu, fiul artistei dintr-o căsătorie anterioară, a fost lângă mama sa pe tot parcursul ceremoniei, încercând să-i ofere putere în momentele în care lacrimile o copleșeau.
„Mamă, suntem lângă tine. El te-a iubit și te va iubi mereu”, i-ar fi spus Ionuț, strângând-o de mână.
Mesajul Mariei Ciobanu care a emoționat o țară întreagă
După înmormântare, Maria Ciobanu a postat un mesaj pe pagina sa de socializare.
Scurt, simplu, dar plin de iubire și recunoștință:
„Îți mulțumim pentru tot ce ai făcut pentru noi. Te vom păstra pentru totdeauna în inimile noastre. Dumnezeu să te odihnească în pace și lumină!”
Mesajul a adunat mii de reacții și comentarii de la fani, colegi de scenă și admiratori. Mulți au transmis condoleanțe, amintindu-și de discreția și eleganța cu care Mircea Cîmpeanu o însoțea mereu pe Maria la evenimente și concerte.
„Era mereu în umbra ei, dar cu o prezență de lumină. Un bărbat adevărat, așa cum rar mai vezi”, a scris un fan.
Lumea folclorului, în doliu
Ceremonia funerară a devenit un moment de reculegere pentru întreaga lume artistică.
La Cimitirul Sfânta Vineri au venit nume mari ale muzicii populare: Irina Loghin, Mioara Velicu, Gheorghe Turda, Carmen Tocală, dar și tineri interpreți care au crescut ascultându-i pe Maria și pe soțul ei.
Cei prezenți au adus flori și au rostit rugăciuni, într-o atmosferă profund emoționantă.
„Mircea a fost un om de o blândețe rară, un stâlp al Mariei. E greu de imaginat scena fără el în culise”, a spus Mioara Velicu, cu ochii în lacrimi.
Irina Loghin a adăugat:
„Maria a pierdut jumătate din sufletul ei. Noi, colegii, îi suntem aproape și ne rugăm să-i dea Dumnezeu putere. Dragostea lor a fost exemplară.”
O viață împreună, dincolo de scenă
Maria Ciobanu și Mircea Cîmpeanu au împărțit nu doar viața de zi cu zi, ci și dragostea pentru artă și pentru public.
Deși el a preferat mereu discreția, era omul din spatele succesului ei — cel care îi organiza turneele, o însoțea la filmări și o încuraja să continue chiar și atunci când sănătatea sau oboseala o doborau.
„Ea cânta pentru oameni, el trăia pentru ea”, spuneau apropiații cu admirație.
Timp de decenii, au fost un exemplu de echilibru între scenă și viață, între carieră și familie.
Chiar și atunci când Maria s-a retras treptat din lumina reflectoarelor, cei doi au rămas uniți, bucurându-se de liniștea căminului lor din București și de vizitele copiilor.
O moștenire de iubire și demnitate
Dispariția lui Mircea Cîmpeanu lasă un gol imens, dar și o lecție: că dragostea adevărată nu are nevoie de gesturi mari, ci de loialitate, respect și grijă zi de zi.
Pentru Maria Ciobanu, viața merge acum mai departe, dar într-un ritm mai domol, cu rugăciuni și amintiri.
„El rămâne cu mine. În tot ce fac, în fiecare cântec, în fiecare rugăciune”, a spus artista, cu vocea tremurândă, la finalul ceremoniei.
Ultimul omagiu
Cortegiul funerar a fost însoțit de cântece bisericești și de tăcerea oamenilor care au venit să-și ia rămas-bun.
După slujbă, sicriul a fost coborât în pământ, iar Maria Ciobanu a îngenuncheat o clipă lângă mormânt, atingând coroana de flori.
„Drum lin, iubitul meu…”, a șoptit ea.
Soarele cobora încet peste cimitir, iar printre cruci, un ecou de voce blândă părea să se amestece cu vântul.
Era ca și cum întreaga natură se oprise o clipă, pentru a onora o poveste de viață trăită în tăcere, cu demnitate și iubire.
O poveste care va dăinui
Maria Ciobanu, supranumită „Privighetoarea muzicii populare românești”, a trecut de-a lungul anilor prin multe încercări, dar aceasta este, fără îndoială, cea mai grea.
Și totuși, forța ei interioară, credința și dragostea pentru familie o vor ajuta să meargă mai departe.
Povestea ei și a lui Mircea Cîmpeanu rămâne o lecție despre loialitate și iubire – una care nu se stinge odată cu viața, ci continuă dincolo de ea, în amintiri, în cântece și în sufletele celor care i-au iubit.
