Gardul dintre vecini: ce spune legea despre înălțime, amplasare și obligațiile proprietarilor
Gardul care separă două proprietăți este, de multe ori, motiv de neînțelegeri între vecini. În România, disputele privind amplasarea, costurile și înălțimea gardului au ajuns frecvent în instanță, uneori chiar degenerând în conflicte serioase. De aceea, este important ca fiecare proprietar să cunoască exact ce prevede legea în privința gardului de hotar.
Care este rolul gardului de hotar
Gardul are un rol esențial — el delimitează proprietatea, oferă siguranță și previne accesul neautorizat pe terenul personal. În plus, un gard bine amplasat și construit conform legii poate evita neînțelegerile legate de granițele dintre terenuri.
Totuși, Codul Civil precizează clar că împrejmuirea unei proprietăți nu este o obligație legală, ci un drept al proprietarului. Cu alte cuvinte, nimeni nu poate fi obligat să își împrejmuiască terenul, dar dacă decide să o facă, trebuie să respecte reglementările în vigoare.
Înălțimea maximă legală a gardului dintre vecini
Una dintre cele mai frecvente surse de conflict este înălțimea gardului. Potrivit Articolului 662 alin. (2) din Codul Civil, gardul despărțitor dintre două proprietăți nu trebuie să depășească 2 metri, cu excepția situațiilor în care regulamentele locale de urbanism permit altfel.
Așadar:
- În mod normal, gardul nu poate depăși 2 metri (inclusiv partea decorativă sau creasta gardului).
- Depășirea acestei înălțimi este permisă doar dacă există derogări locale stabilite prin regulamentul de urbanism sau dacă situația o justifică (de exemplu, în zone cu diferențe de nivel sau în proximitatea unor drumuri intens circulate).
Dacă regulamentele locale nu menționează o înălțime specifică, limita de 2 metri rămâne standardul național.
Gardul nu trebuie să încalce dreptul vecinului
Legea prevede clar că gardul dintre vecini nu trebuie să afecteze dreptul de proprietate al celuilalt.
Asta înseamnă:
- Gardul nu poate fi amplasat exclusiv pe terenul unuia dintre vecini, dacă este vorba despre o linie comună de hotar.
- Trebuie să existe acces echitabil pentru întreținere și reparații.
- Gardul trebuie construit astfel încât scurgerea apelor pluviale să nu afecteze terenul vecinului (apa nu trebuie să curgă doar spre o parte).
Cine este obligat să construiască gardul dintre vecini
Potrivit Art. 662 din Codul Civil, gardul comun trebuie construit de ambii proprietari care împart linia de hotar.
„Oricare dintre vecini îi poate obliga pe proprietarii gospodăriei învecinate să contribuie la construirea unui gard pe hotar”, precizează legea.
Asta înseamnă că dacă unul dintre vecini dorește ridicarea unui gard, îl poate obliga legal pe celălalt să contribuie financiar la costurile lucrării, cu condiția ca:
- gardul să fie construit pe linia de hotar comună,
- și proiectul să respecte reglementările locale privind materialele și înălțimea.
În lipsa unui acord amiabil, proprietarul interesat poate apela la instanța de judecată, care va stabili cota de contribuție a fiecăruia și modul de execuție al gardului.
Gard pe terenul propriu – ce se întâmplă atunci
Dacă unul dintre vecini dorește să ridice gardul exclusiv pe terenul său, are libertatea să o facă, însă:
- trebuie să respecte distanțele impuse de lege și regulamentele urbanistice,
- să nu obtureze lumina naturală sau accesul vecinului,
- iar gardul să nu depășească înălțimea de 2 metri, decât în cazuri justificate.
În acest caz, costurile sunt suportate integral de cel care îl construiește, fără a avea dreptul să ceară contribuția vecinului.
Conflictele frecvente și cum pot fi evitate
Cele mai frecvente conflicte între vecini apar din următoarele motive:
- Gardul este ridicat peste linia de hotar, pe terenul vecinului;
- Înălțimea gardului depășește limita legală și „umbrelă” curtea celuilalt;
- Unul dintre vecini refuză să contribuie la costurile construcției;
- Apar suprapuneri de teren din cauza lipsei unui cadastru clar.
Pentru a evita aceste situații, se recomandă:
- Verificarea documentației cadastrale înainte de orice construcție;
- Obținerea acordului scris al vecinului dacă gardul urmează să fie comun;
- Consultarea autorităților locale pentru a afla reglementările de urbanism aplicabile zonei.
Concluzie
Legea este clară: înălțimea gardului dintre vecini nu trebuie să depășească 2 metri, dacă nu există derogări urbanistice. Gardul comun se construiește pe cheltuiala ambilor proprietari, iar fiecare are dreptul să ceară participarea celuilalt.
Gardul nu este doar un simplu separator de terenuri, ci o garanție a respectului reciproc și a liniștii între vecini. Atunci când se ridică cu înțelepciune și conform legii, devine simbolul unei bune vecinătăți, nu al unui conflict.
