Taina schimbării veșmintelor Sfintei Cuvioase Parascheva – un ritual al luminii și al comuniunii sufletești
Puține momente din viața duhovnicească a Catedralei Mitropolitane din Iași sunt atât de încărcate de semnificație precum schimbarea veșmintelor Sfintei Cuvioase Parascheva, ocrotitoarea Moldovei. Acest ritual are loc de cinci ori pe an, la date atent alese, și este învăluit într-o atmosferă de taină, evlavie și recunoștință. Pentru credincioși, fiecare nou veșmânt reprezintă nu doar un simbol de respect, ci o reînnoire a legăturii spirituale cu Sfânta, cea care de secole veghează asupra celor ce i se roagă.
Semnificația profundă a schimbării veșmintelor
Schimbarea veșmintelor nu are un rol pur decorativ. Este un gest liturgic de iubire și mulțumire, prin care credincioșii își exprimă recunoștința pentru ajutorul primit.
Arhimandritul Constantin Chirilă, fost mare eclesiarh al Catedralei Mitropolitane, spunea:
„Așa cum un copil se bucură de hainele primite în dar, tot așa Sfânta Parascheva se bucură de prinosul nostru de recunoștință. Nu schimbăm doar hainele, ci reînnoim legătura sufletească cu dânsa.”
Fiecare veșmânt nou simbolizează curățirea, lumina și renașterea spirituală, reflectând etapele anului bisericesc și transformările interioare prin care trec credincioșii.
Când are loc ritualul – cele cinci momente de peste an
Tradiția prevede cinci schimbări ale veșmintelor Sfintei Parascheva, în acord cu ritmul vieții liturgice și al marilor sărbători creștine:
- Înainte de pelerinajul „Calea Sfinților” (octombrie) – semn al pregătirii duhovnicești și al bucuriei hramului.
- După hramul din 14 octombrie – veșmântul se schimbă pentru a păstra curăția și respectul față de sfintele moaște.
- În ajunul Crăciunului – Sfânta primește un veșmânt luminos, simbol al Nașterii Domnului.
- La începutul Postului Mare – culoarea devine sobră, exprimând pocăință și rugăciune.
- Înaintea Paștelui – Sfânta este îmbrăcată într-un veșmânt alb, semn al biruinței luminii asupra morții.
Aceste momente nu sunt alese întâmplător. Ele reflectă drumul sufletesc al credinciosului: de la bucurie la smerenie, de la curățire la lumină.
Cum se desfășoară ceremonia
Ritualul se desfășoară în taină, de obicei după ora 22:00, când Catedrala se cufundă în liniște. În jurul raclei se adună un număr restrâns de clerici – preoți, diaconi și, adesea, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Înaltpreasfințitul Teofan.
Momentul începe cu citirea Troparului Sfintei Parascheva, urmat de rugăciuni de mulțumire. Veșmântul vechi este îndepărtat cu grijă, iar moaștele sunt curățate cu materiale sfințite. Noul veșmânt, cusut manual în mănăstiri precum Galata, Văratec, Pasărea sau Țigănești, este așezat cu evlavie și fixat cu agrafe speciale.
După îmbrăcarea moaștelor, clericii rostesc Acatistul Sfintei Parascheva, moment în care se simte o pace profundă.
Totul se consemnează într-o condică specială, unde se notează data, participanții și starea sigiliilor raclei – o mărturie a continuității acestei tradiții sfinte.
Simbolismul culorilor și al materialelor
Veșmintele Sfintei sunt lucrate din catifea, mătase, broderii de aur și argint, iar fiecare culoare are o semnificație aparte:
- Alb – puritate, pace, lumină divină
- Roșu – jertfă, iubire și dăruire
- Verde – speranță, viață și reînnoire
- Mov – smerenie și pocăință
- Auriu – slavă, biruință și bucurie
De cele mai multe ori, veșmintele sunt daruri din partea credincioșilor – mulțumiri pentru rugăciuni ascultate și minuni trăite. Astfel, fiecare fir cusut devine o rugăciune transformată în faptă.
Ce se întâmplă cu veșmintele vechi
Niciunul dintre veșmintele Sfintei Parascheva nu este aruncat. Ele sunt considerate obiecte sfințite și sunt oferite altor biserici și mănăstiri din România și din străinătate. Bucăți din vechile veșminte devin relicve de binecuvântare, aduse spre mângâiere celor care nu pot ajunge la Iași.
Astfel, Sfânta își continuă lucrarea și protecția asupra întregului popor, iar dragostea credincioșilor se răspândește dincolo de zidurile Catedralei.
Tradiție vie de peste 350 de ani
De mai bine de trei secole și jumătate, moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva ocrotesc Moldova și întreaga țară. Ritualul schimbării veșmintelor a fost păstrat cu sfințenie din generație în generație, ca un semn al continuității credinței și al prezenței vii a sfinților în viața oamenilor.
Fiecare schimbare a veșmintelor este o rugăciune tăcută, o dovadă a iubirii și a evlaviei colective. Așa cum spune Arhimandritul Chirilă:
„Prin fiecare nou veșmânt, noi nu doar cinstim o Sfântă, ci ne îmbrăcăm și noi în lumină.”
O tradiție a recunoștinței și a luminii
Deși ritualul are loc în taină, credincioșii simt întotdeauna o energie aparte în zilele ce urmează schimbării veșmintelor. Mulți vorbesc despre o pace sufletească și o senzație de reînnoire lăuntrică.
Pentru poporul român, acest obicei nu este doar o tradiție, ci un act de iubire vie între oameni și sfinți. Prin fiecare fir de mătase, prin fiecare rugăciune și lacrimă, Sfânta Parascheva continuă să unească cerul cu pământul, aducând binecuvântare, credință și lumină asupra celor care o cinstesc cu inimă curată.
