Doliu în cultura română – Maestrul Dorel Zaica, pictorul care a ascultat sufletul copiilor, s-a stins din viață la 86 de ani
România își plânge unul dintre cei mai sensibili și vizionari artiști ai ultimului secol. Dorel Zaica, pictor, grafician și profesor iubit al generațiilor de elevi de la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza”, a trecut la cele veșnice la vârsta de 86 de ani. Dispariția sa lasă un gol imens în lumea artistică, dar și în inimile celor care l-au cunoscut, l-au admirat și i-au purtat respectul.
Un om care a transformat arta în dialog cu inocența
Născut în 1939, la București, Dorel Zaica a fost unul dintre acei artiști rari care au știut să unească estetica, umorul și profunzimea. Absolvent al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, el a devenit un nume emblematic pentru pedagogia artistică, formând, la Liceul Tonitza, generații întregi de elevi ce aveau să ducă mai departe dragostea pentru frumos.
Dar ceea ce l-a făcut cu adevărat unic a fost felul în care a privit creativitatea copiilor – nu ca pe o joacă, ci ca pe o formă de înțelepciune pură. Prin întrebări simple și dialoguri spontane, el a descoperit, în vorbele celor mici, adevăruri filozofice și emoționale care i-au inspirat o parte din cele mai cunoscute proiecte artistice și literare.
Mesajul președintelui României: „A fost un om bun”
Vestea morții sale a fost anunțată pe rețelele de socializare, unde președintele României, Nicușor Dan, i-a adus un omagiu emoționant.
„Aflu că ne-a părăsit Dorel Zaica. Pictor și grafician. Profesor iubit de multe generații de elevi ai Liceului Tonitza. Dar mai ales — un mare cercetător al creativității copiilor. A fost un om bun. Dumnezeu să-l ierte!”, a scris șeful statului.
În semn de prețuire, acesta a inclus în mesajul său câteva dintre cele mai îndrăgite răspunsuri ale copiilor, culese de Zaica în celebra sa serie de „Dialoguri cu copiii” — răspunsuri care continuă să impresioneze prin sinceritatea lor dezarmantă:
„Ce este sufletul?”
„Sufletul e când îți pune mama prăjituri pe o farfurie și îi lași prăjituri și lu’ ăla mic.” (8 ani)
„De ce visăm?”
„Visele sunt ca atunci când îți moare tataia, să-l mai vezi.” (7 ani)
„Ce limbă se vorbește în Rai și în Iad?”
„În Rai și în Iad nu se vorbește nicio limbă, că tot ce era de spus s-a spus înainte să ajungem acolo.” (13 ani)
Aceste răspunsuri, pline de poezie și profunzime, definesc spiritul unui om care a înțeles că adevărata artă începe acolo unde încetează rațiunea și se naște mirarea.
Dorel Zaica – un pedagog al sufletului
La catedră, Zaica nu a fost un profesor tradițional. Era un îndrumător care știa să asculte. Credea că fiecare copil are o lume interioară vastă, care trebuie scoasă la lumină, nu corectată. În orele sale, elevii învățau că desenul nu e doar un exercițiu de mână, ci o formă de autocunoaștere.
De-a lungul carierei, a organizat experimente pedagogice și expoziții în care lucrările copiilor erau expuse alături de creațiile sale, pentru a arăta continuitatea dintre inocență și maturitate artistică.
Numeroși artiști contemporani își amintesc cu emoție de maestrul lor: „Ne-a învățat că desenul nu e despre perfecțiune, ci despre libertatea inimii.”
Artistul care a văzut lumea prin ochii copiilor
Dorel Zaica a fost autorul unor volume și proiecte artistice care au depășit sfera artei plastice, devenind adevărate studii despre natura umană. Prin lucrările sale, a redat cu tandrețe imaginile lumii copilăriei, a umorului nevinovat și a reflecției autentice.
Fiecare desen, fiecare replică notată de el era o oglindă a purității. Într-un interviu, spunea:
„Copiii nu mint în artă. Ei nu se prefac. Ei știu adevărul dinaintea cuvintelor.”
O moștenire spirituală care va dăinui
Lucrările sale au fost expuse în galerii din România, Franța, Germania, SUA și Israel, dar pentru el recunoașterea cea mai mare venea din privirile copiilor care îndrăzneau să viseze.
Deși era un maestru al culorilor, Dorel Zaica a rămas toată viața un om modest, blând și profund, convins că educația artistică este o formă de iubire.
Astăzi, lumea artistică românească pierde un mare creator, iar elevii săi – un părinte spiritual. Însă moștenirea lui rămâne vie în cuvintele copiilor, în liniile desenelor lor și în emoția pe care a știut să o transforme în artă.
„Arta lui Dorel Zaica nu se oprește odată cu el — ea continuă în inimile celor care au învățat de la el să vadă lumea cu ochii unui copil.”
📜 Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, fiind ficționalizată în scop narativ și jurnalistic. Numele, faptele și detaliile au fost adaptate pentru a proteja intimitatea și pentru a servi caracterul memorial al textului.
