Descoperire șocantă lângă trupul medicului găsit fără viață în camera de gardă – ce ținea în mână Ștefania Szabo

Doliu în comunitatea medicală din Buzău. Moartea fulgerătoare a doctoriței Ștefania Szabo ridică întrebări dureroase despre epuizarea din sistemul sanitar

Comunitatea medicală din Buzău trăiește momente de profundă tristețe după moartea neașteptată a doctoriței Ștefania Szabo, chirurg și director medical al Spitalului Județean de Urgență Buzău. Medicul, în vârstă de doar 37 de ani, a fost găsit fără viață în dimineața zilei de 28 octombrie 2025, în camera de gardă a secției Chirurgie. Dispariția ei a provocat un val de emoție, revoltă și întrebări care, deocamdată, nu au un răspuns clar.

Ultimele ore din viața doctoriței

Potrivit informațiilor oficiale, tura doctoriței Ștefania Szabo ar fi început în dimineața zilei de luni, 27 octombrie, și urma să se încheie marți, la ora 08:00. A consultat pacienți până aproape de miezul nopții, apoi s-a retras pentru câteva ore de odihnă. În jurul orei 6:00, colegii s-au alarmat când telefonul ei a început să sune insistent fără ca cineva să răspundă. Când au intrat în camera de gardă, au găsit-o inconștientă, întinsă pe patul de odihnă.

Echipajele de urgență au intervenit imediat, iar manevrele de resuscitare au fost aplicate timp de mai multe minute, însă fără rezultat. Moartea a fost constatată la scurt timp, iar cazul a fost preluat de polițiști, fiind tratat ca moarte suspectă, conform procedurii standard.

Surse medicale au declarat că, în apropierea trupului, ar fi fost observată o branulă, ipoteză care a condus la speculații privind o posibilă autoadministrare de substanțe pentru combaterea oboselii. Totuși, autoritățile nu au confirmat oficial această informație, iar ancheta este în desfășurare.

O viață dedicată spitalului

Doctorița Ștefania Szabo era recunoscută pentru profesionalismul și implicarea sa. În ciuda tinereții, ocupa una dintre cele mai solicitante funcții din sistemul medical buzoian – cea de director medical al Spitalului Județean. Pe lângă activitatea de chirurgie, coordona gărzi, programa echipe, verifica proceduri și se implica în deciziile administrative importante.

„Era un medic dedicat, cu cel puțin șapte gărzi pe lună, pe lângă activitatea zilnică din spital. Cu o zi înainte părea perfect bine. Nu există indicii că ar fi fost vorba de un gest intenționat. Medicii trăiesc o realitate extrem de dificilă, cu epuizare și stres constant”, a declarat dr. Sorin Pătrașcu, managerul unității medicale.

Colegii și pacienții o descriu ca pe o persoană calmă, empatică, mereu prezentă pentru ceilalți, dar adesea prea exigentă cu ea însăși. „Nu se plângea niciodată. Dacă o întrebai cum e, spunea doar că e obosită, dar că trebuie să meargă mai departe”, a povestit o asistentă din secția Chirurgie.

Durerea din spital: „În spatele acestei tragedii se ascunde o realitate dureroasă”

Vestea morții sale a căzut ca un trăsnet peste personalul spitalului. În curtea unității, zeci de medici, asistente și infirmieri s-au adunat în liniște, pentru un moment de reculegere. Au adus flori, lumânări și mesaje de condoleanțe, iar atmosfera a fost una încărcată de durere și neputință.

„Este o pierdere imensă. În spatele acestei tragedii se ascunde o realitate dureroasă – oboseală continuă, stres și presiune permanentă. Sper ca moartea ei să ne facă să înțelegem cât de multă nevoie au medicii de sprijin real și de condiții mai bune de muncă”, a declarat un medic din cadrul spitalului.

Cei care au lucrat alături de Ștefania Szabo spun că ritmul de muncă din ultimele luni era de-a dreptul epuizant. Gărzi lungi, nopți nedormite, pacienți numeroși și responsabilități administrative adunate la un loc – toate au transformat viața doctoriței într-o luptă continuă cu timpul și cu propriile limite.

Presiunea gărzi-lor, o problemă ignorată

Moartea tinerei doctorițe readuce în discuție problema epuizării profesionale (burnout) din sistemul sanitar românesc. În special în spitalele mari, personalul medical este adesea nevoit să facă gărzi multiple într-o lună, uneori fără perioade suficiente de repaus.

Medicii recunosc că, deși există reglementări privind timpul de lucru, realitatea din teren este alta. Lipsa de personal și presiunea permanentă îi obligă să rămână în tura de gardă mai mult decât ar trebui. „Este o cursă contra cronometru, în care nu mai ai timp să respiri. Corpul cedează, mintea obosește, dar sistemul merge înainte”, a declarat un alt cadru medical sub protecția anonimatului.

Ancheta continuă: cauzele morții, în așteptare

În acest moment, ancheta este în plină desfășurare, iar autoritățile așteaptă rezultatele expertizei medico-legale pentru a stabili cu exactitate cauza morții. Criminaliștii au ridicat probe biologice și materiale medicale din camera de gardă, iar specialiștii în toxicologie urmează să analizeze dacă în organismul medicului se aflau substanțe care i-ar fi putut afecta funcțiile vitale.

Deocamdată, poliția tratează cazul ca moarte suspectă, fără a exclude nicio variantă: cauză naturală, reacție adversă la un medicament sau o posibilă supradoză accidentală.

Reprezentanții spitalului au transmis că vor coopera deplin cu autoritățile, iar rezultatele anchetei vor fi comunicate public, în limita prevederilor legale.

O lecție dureroasă pentru sistemul medical

Tragedia de la Spitalul Județean din Buzău a devenit un simbol al epuizării și sacrificiului din sistemul de sănătate. În spatele halatelor albe se află oameni care lucrează la limită, adesea fără odihnă, într-un context în care lipsa personalului și responsabilitățile administrative le consumă resursele psihice și fizice.

Specialiștii în sănătate publică atrag atenția că oboseala profesională cronică poate avea consecințe grave – atât pentru medici, cât și pentru pacienți. Ei propun măsuri urgente: reorganizarea programului de gărzi, evaluări medicale periodice pentru personalul aflat în linia întâi și acces la servicii de consiliere psihologică.

„Trebuie să învățăm ceva din acest caz. Nu putem continua să pierdem oameni valoroși doar pentru că nu știm să ne protejăm medicii”, a spus un reprezentant al Colegiului Medicilor din Buzău.

Respect și tăcere în fața unei pierderi

În aceste zile, în holul Spitalului Județean Buzău, colegii și pacienții aprind lumânări și lasă mesaje emoționante în memoria Ștefaniei Szabo. Pe rețelele sociale, zeci de pacienți povestesc cum i-a salvat viața sau cum i-a ascultat cu răbdare, fără să țină cont de oboseală.

„Un înger în halat alb, mereu acolo pentru ceilalți. Nu te vom uita niciodată”, a scris un pacient pe pagina oficială a spitalului.

Spitalul urmează să publice un comunicat oficial pe măsură ce ancheta avansează. Până atunci, colegii își continuă activitatea, în ciuda durerii, cu gândul la cea care a fost un model de dedicare și vocație medicală.

Moartea fulgerătoare a doctoriței Ștefania Szabo lasă în urmă nu doar o familie îndurerată și o echipă medicală devastată, ci și o întrebare care planează asupra întregului sistem sanitar: Cât poate duce un om până când sistemul care ar trebui să-l protejeze îl epuizează complet?