Alin, adolescentul de 15 ani ucis într-o comunitate din județul Timiș, este condus astăzi, 24 ianuarie 2026, pe ultimul drum. Ieri, 23 ianuarie, trupul neînsuflețit a fost depus la capelă, iar valul de reacții publice continuă. Printre vocile care au vorbit despre tragedie se află și părintele Dan Damaschin, cunoscut pentru implicarea socială, care a transmis un mesaj ferm despre cauze, responsabilități și reacția societății.
Preotul subliniază că drama unui copil răpit brutal din viață de alți minori nu poate fi privită doar ca un dosar penal, ci ca un semnal de alarmă privind felul în care ne raportăm la educație, autoritate și supraveghere. În viziunea sa, adevărata miză ține de mediul în care cresc copiii și de prezența (sau absența) adulților care să-i ghideze.
Reacția părintelui Dan Damaschin
Într-un mesaj video postat pe rețelele sociale, părintele a comparat rigoarea occidentală în materie de educație și control școlar cu ceea ce se întâmplă adesea la noi. El a oferit un exemplu scurt, grăitor:
„dacă în Occident, copilul meu nu merge la școală astăzi, a doua zi poliția este la ușa mea.”
Clericul spune că nu s-a gândit că va ajunge să vorbească despre o asemenea grozăvie comisă de minori. În mesajul său, a descris șocul resimțit în comunități și în biserici în urma veștii privind moartea tânărului. În cuvintele lui rămâne apăsat portretul victimei: „Mario, un copil de 15 ani… nevinovat”.
Pe lângă durerea provocată de tragedie, părintele atrage atenția asupra unor factori pe care îi consideră determinanți: familii dezorganizate, părinți absenți sau cu probleme, repetenție, abandon școlar, anturaje nepotrivite. Copiii care ajung să agreseze o fac, spune el, pe fondul frustrărilor necontrolate, în lipsa unui adult care să pună limite și să formeze comportamente.
„Este timpul să nu derapăm spre anumite ‘soluții’.”
Mesajul său nu urmărește să scuze fapta, ci să pună reflectorul pe responsabilitatea comună – a familiei, a școlii și a autorităților – pentru a preveni repetarea unor astfel de cazuri. Accentul cade pe responsabilitate, pe intervenții timpurii și pe o cultură a respectului pentru reguli, nu pe reacții impulsive sau punitive lipsite de efect formativ.
Înmormântarea lui Alin și impactul în comunitate
Astăzi, 24 ianuarie 2026, rudele, prietenii și localnicii își iau rămas-bun de la Alin. Durerea familiei este dublată de nedumerirea publicului: cum s-a putut ajunge aici, într-un grup de copii? Întrebările se rostogolesc, iar răspunsurile nu pot veni doar din ancheta penală, ci și din modul în care comunitatea își privește propriile vulnerabilități.
În paralel, mesajele de condoleanțe și de sprijin pentru familie curg pe rețelele sociale, semn că tragedia a traversat granițele localității și a devenit o temă națională. În plan practic, vocea părintelui Damaschin cere consolidarea mecanismelor de protecție pentru minori: monitorizarea frecvenței școlare, consiliere, parteneriate reale între părinți, profesori și autorități. Peste toate, ideea de bază rămâne aceeași: educația și supravegherea constantă pot preveni tragedii.
Pe aleea cimitirului, pașii grei ai apropiaților lui Alin vorbesc despre o pierdere imposibil de măsurat. În spatele lor, rămâne un apel insistent la maturitate colectivă, la sprijin pentru cei mici și la o discuție onestă despre cum facem, zi de zi, loc unei copilării în siguranță, departe de violență și de indiferență.
