Tragedia din Cenei, județul Timiș, a lăsat în urmă o familie zdrobită și o comunitate marcată de durere. Adolescentul de 15 ani, Mario Alin Berinde, a fost condus pe ultimul drum la finalul săptămânii, într-un doliu ce a adunat rude, prieteni și localnici. Părinții lui trăiesc un timp al neputinței: mama rămâne în șoc profund, iar tatăl – aflat în executarea unei pedepse – a primit permisiune să-și ia rămas-bun de la fiu, sub escortă.
Starea mamei: sprijinul familiei și un șoc care nu se risipește
Dincolo de ritualul funerar și de atenția publică, cea mai grea povară rămâne pe umerii mamei. Apropiații spun că femeia abia găsește puterea de a vorbi, iar rudele – bunicii din ambele părți, sora mamei și alți membri ai familiei – au rămas aproape, încercând să ofere cât mai mult sprijin. În aceste zile, în casa părintească s-au strâns toți pentru a o susține, însă rana pierderii este adâncă.
„Mama e într-o stare de șoc. Nu prea poate să vorbească nimeni cu ea. E într-o stare destul de rea. Toată familia e la Cenei.”
În jurul capelei, oamenii au aprins lumânări, au rostit rugăciuni și au păstrat momente de liniște. Gesturile simple – o îmbrățișare, o floare, o vorbă spusă în șoaptă – au fost semnele unei solidarități discrete, dar necesare. Pentru cei rămași, fiecare clipă se măsoară în amintiri cu Mario și în întrebări fără răspuns.
Ce se întâmplă cu tatăl tânărului: pedeapsă, escortă și pașii următori
Tatăl lui Mario, Viorel Berinde, se află în detenție pentru o pedeapsă mai veche. În ziua înmormântării, el a fost adus din penitenciar pentru a-și lua rămas-bun, însoțit de forțe de ordine și pentru o perioadă limitată de timp, conform procedurilor. Apropiați ai familiei au explicat că bărbatul se apropie de finalul executării pedepsei și că urmau demersuri privind evaluarea pentru eliberare condiționată.
„Este spre sfârșit de pedeapsă (n.r. tatăl lui Alin), luna viitoare ar fi trebuit să aibă prima comisie de eliberare condiționată. De un an și ceva este în arest. Avea de executat o pedeapsă relativ mică.”
Prezența sa la ceremonie a fost posibilă pe baza documentelor transmise de familie și a aprobărilor obținute de la penitenciar. Chiar și așa, au fost impuse restricții clare, iar deplasarea s-a făcut sub escortă. În perioada următoare, autoritățile vor analiza, conform calendarului stabilit de lege, cererea referitoare la regimul de executare a pedepsei, separat de ancheta penală privind crima în care a murit adolescentul.
În sat, oamenii vorbesc cu teamă și revoltă despre violența care a lovit comunitatea. Unul dintre minorii implicați are doar 13 ani, iar ancheta continuă pentru a stabili cu exactitate rolul fiecăruia. Până atunci, locul rămâne unul al tăcerii apăsătoare: o poartă deschisă la capelă, bănci pline de coroane și chipuri cernite.
La Cenei, sâmbătă după-amiază, clopotele au bătut îndelung. În cimitir, oamenii au mers încet, în șir, purtând flori și lumânări. Unii au ales să nu spună nimic; alții au rostit doar un „Dumnezeu să-l odihnească”. Rămâne imaginea unui tată care își îmbrățișează, pentru ultima oară, copilul și a unei mame care privește în gol, în timp ce comunitatea încearcă să-și găsească, cu pași mici, echilibrul de după o pierdere de neînțeles.
