Adriana Iliescu, femeia care a sfidat timpul. Povestea emoționantă a celei mai vârstnice mame din România și a fiicei ei, Eliza
Adriana Iliescu este, fără îndoială, una dintre cele mai controversate și fascinante figuri din România postcomunistă. Profesor universitar, scriitoare și autoare de povești pentru copii, ea a intrat definitiv în atenția publicului în decembrie 2005, când, la vârsta de aproape 67 de ani, a devenit mamă prin fertilizare in vitro, aducând-o pe lume pe Eliza Maria Bogdana, la Maternitatea Giulești din București.
Nașterea Elizei a stârnit un val uriaș de reacții – de la admirație și curiozitate până la critici și întrebări etice legate de vârstă, maternitate și limitele medicinei moderne. Dar dincolo de toate aceste controverse, povestea Adrianei Iliescu este una despre curaj, dragoste necondiționată și o luptă dusă împotriva prejudecăților.
Un vis împlinit târziu
După o viață dedicată carierei universitare și literaturii, Adriana Iliescu a simțit, la vârsta la care alte femei se retrag în liniștea bătrâneții, că sufletul ei nu este complet fără un copil. A fost o decizie greu de înțeles pentru mulți, dar pentru ea, maternitatea era un vis neîmplinit.
„Am fost mereu o femeie serioasă, am muncit, am scris, am predat. Dar în sufletul meu exista o dorință pe care nu am putut-o stinge – aceea de a avea un copil. Dumnezeu mi-a îngăduit asta, chiar și târziu”, a mărturisit ea într-un interviu.
În urma unui proces medical complex și riscant pentru vârsta ei, Adriana Iliescu a devenit mama unei fetițe sănătoase, iar România întreagă a privit cu uimire acest miracol.
Cine este tatăl Elizei Iliescu
Întrebarea care a urmărit-o pe Adriana Iliescu în toți acești ani a fost mereu aceeași: „Cine este tatăl Elizei?”
La început, fosta profesoară a ales să păstreze discreția asupra subiectului, spunând doar că tatăl nu locuiește în România, o explicație menită să protejeze inocența copilului și să evite curiozitățile nedelicate ale lumii.
Dar, pe măsură ce Eliza a crescut, curiozitatea firească a copilului a devenit tot mai intensă. Când fata a ajuns la vârsta adolescenței, Adriana Iliescu a considerat că este momentul să-i spună adevărul:
„Eliza nu își va putea cunoaște niciodată tatăl biologic, pentru că acesta a fost un donator anonim. Am vrut să o protejez. Când era mică, i-am spus că tatăl ei este plecat în străinătate. Dar am știut că, mai devreme sau mai târziu, va trebui să-i explic realitatea.”
Fertilizarea in vitro presupune respectarea unor clauze stricte de confidențialitate, iar identitatea donatorului rămâne necunoscută.
Nașul – figura paternă din viața Elizei
Deși nu și-a cunoscut niciodată tatăl biologic, Eliza nu a crescut lipsită de sprijin masculin. În viața sa a existat mereu nașul de botez, un prieten apropiat al Adrianei Iliescu, care a fost prezent în momentele importante ale copilăriei fetei.
El a fost cel care i-a oferit echilibrul emoțional și a devenit o figură paternă discretă, dar constantă, un sprijin real în momentele delicate. Potrivit apropiaților, relația dintre Eliza și nașul ei este una caldă, bazată pe respect, încredere și afecțiune.
O mamă care și-a crescut singură copilul
Adriana Iliescu a demonstrat, de-a lungul anilor, că vârsta nu este o piedică atunci când există iubire, răbdare și determinare. A fost mamă, tată și prieten pentru fiica sa, asumându-și fiecare etapă a creșterii Elizei cu o dăruire impresionantă.
Deși viața lor nu a fost mereu ușoară, cele două au format o echipă solidă. Eliza, astăzi o tânără echilibrată și inteligentă, își poartă mama în suflet ca pe o eroină.
„Mama mea este cel mai bun om pe care îl cunosc. A muncit enorm ca să am tot ce am astăzi și m-a învățat să fiu puternică”, a spus Eliza într-un interviu recent.
O poveste despre curaj și iubire necondiționată
Adriana Iliescu a fost adesea criticată, dar și admirată pentru decizia ei. A devenit un simbol al femeii care refuză să se lase definită de vârstă sau de așteptările societății.
Povestea sa ridică întrebări profunde despre etica medicală, dreptul la maternitate și sensul iubirii părintești, dar și despre limitele pe care ni le impunem singuri.
În ciuda greutăților, Adriana Iliescu și fiica ei au demonstrat că familia se construiește prin devotament, educație și dragoste sinceră, nu neapărat prin tiparele tradiționale.
„Viața mea a fost o luptă, dar și o binecuvântare. Când o văd pe Eliza zâmbind, știu că am făcut totul cum trebuie”, mărturisea profesoara.
Un final care inspiră
Astăzi, la aproape 20 de ani de la acel moment care a uimit întreaga lume, Adriana Iliescu trăiește o viață liniștită alături de fiica sa. Eliza este o tânără ambițioasă, pasionată de studiu, iar relația lor rămâne una exemplară.
Povestea Adrianei Iliescu nu este doar despre o femeie care a devenit mamă la o vârstă record, ci despre puterea credinței și a iubirii materne. Ea a demonstrat că maternitatea nu are vârstă, ci inimă — și că uneori, cele mai mari miracole apar atunci când lumea încetează să mai creadă în ele.
