Moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, ocrotitoarea Moldovei: istoria, minunile și taina blestemului de sub veșminte
Pe 14 octombrie, credincioșii ortodocși din întreaga țară o cinstesc pe Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași, una dintre cele mai iubite și mai venerate sfinte ale creștinătății răsăritene. Mii de pelerini vin an de an la Catedrala Mitropolitană din Iași, unde se află sfintele sale moaște, pentru a se ruga, a cere ajutor și a mulțumi pentru binefacerile primite.
Sfânta Parascheva este considerată ocrotitoarea Moldovei, dar și o mijlocitoare puternică pentru toți cei care îi cer sprijinul cu credință. Povestea vieții sale este una plină de smerenie, sacrificiu și sfințenie, iar de numele ei se leagă o serie de minuni și tradiții vechi de sute de ani.
Viața Sfintei Cuvioase Parascheva
Sfânta Parascheva s-a născut în secolul al XI-lea, în satul Epivat, din Tracia, aproape de țărmul Mării Marmara și de Constantinopol (azi Istanbul). Provenea dintr-o familie credincioasă și înstărită, iar încă din copilărie a arătat o iubire deosebită pentru Dumnezeu și pentru oameni.
Se spune că, la doar 10 ani, în timp ce se afla într-o biserică, a auzit cuvintele Mântuitorului:
„Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34).
Aceste cuvinte i-au rămas adânc întipărite în suflet și, din acel moment, micuța Parascheva a început să-și dăruiască hainele și lucrurile de preț celor săraci.
Crescută în spiritul credinței și al rugăciunii, tânăra Parascheva a ales să se retragă din lume. După ce a primit binecuvântarea părinților, s-a îndreptat spre ținutul Pontului, oprindu-se la mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea, unde a petrecut cinci ani în post și rugăciune.
Dorul de a trăi în apropierea locurilor sfinte a îndemnat-o apoi să plece spre Țara Sfântă, iar după ce a vizitat Ierusalimul, s-a așezat într-o mănăstire de călugărițe din pustia Iordanului. Acolo, și-a trăit viața în smerenie, izolare și rugăciune, dobândind darul lacrimilor și al vindecării.
Întoarcerea în locurile natale și trecerea la Domnul
Potrivit scrierilor bisericești, într-o noapte, la vârsta de 25 de ani, un înger i s-a arătat și i-a spus:
„Să lași pustia și la moșia ta să te întorci, că acolo ți se cade să lași trupul pământului și să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit.”
Sfânta Parascheva s-a supus voii dumnezeiești și s-a întors în satul natal, Epivat, unde, la scurt timp, și-a dat sufletul în mâinile Domnului. A fost îngropată ca o simplă creștină, fără ca oamenii să știe cine fusese cu adevărat.
Minunile au început să se arate la scurt timp după moartea ei. Trupul sfintei, neputrezit și răspândind o mireasmă plăcută, a fost descoperit de localnici și a devenit izvor de tămăduire pentru cei care se rugau cu credință.
Moaștele Sfintei Parascheva și drumul lor spre Iași
De-a lungul veacurilor, sfintele moaște ale Cuvioasei Parascheva au avut un drum lung și plin de încercări. Inițial au fost așezate la Biserica „Sfinții Apostoli” din Epivat, apoi au fost mutate la Târnovo, capitala Bulgariei medievale, unde au rămas mai bine de 150 de ani.
În anul 1393, după cucerirea orașului de către otomani, moaștele au fost duse la Belgrad, iar de acolo, în anul 1521, au ajuns la Constantinopol. Acolo au rămas până în anul 1641, când au fost dăruite Moldovei de către Patriarhul Partenie I al Constantinopolului, în semn de recunoștință față de domnitorul Vasile Lupu, care plătise toate datoriile Patriarhiei Ecumenice.
Astfel, în octombrie 1641, Sfânta Parascheva a devenit ocrotitoarea Moldovei, iar moaștele sale au fost așezate la Biserica „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași. După construirea Catedralei Mitropolitane, în 1889, racla sfintei a fost mutată acolo, unde se află și astăzi.
Blestemul de sub veșmintele Sfintei Parascheva
Puțini credincioși știu că moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva poartă, sub veșmintele liturgice, un veșmânt special, sigilat cu un blestem vechi, care datează din anul 1641, de la momentul aducerii lor în Moldova.
Documentele istorice arată că domnitorul Vasile Lupu și Mitropolitul Varlaam au lăsat o avertizare scrisă, menită să protejeze moaștele de profanare sau împrăștiere. Textul spune:
„Blestemat să fie cel care va îndrăzni vreodată să împartă sau să împrăștie sfintele moaște ale Cuvioasei Parascheva.”
Acest sigiliu sacru se păstrează până astăzi, iar veșmântul respectiv nu este niciodată înlăturat. El simbolizează legământul spiritual dintre Sfânta Parascheva și poporul român, dar și protecția divină asupra Moldovei.
Ritualul schimbării veșmintelor
Racla cu moaștele Sfintei Parascheva este deschisă doar de preoții Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, după ritualuri bine stabilite, care presupun post, rugăciune și binecuvântare specială.
Veșmintele Sfintei sunt realizate în atelierele Arhiepiscopiei și sunt croite cu mare evlavie. Croitorii respectă tradiția de a ține post și de a se ruga înainte de a începe lucrul.
Aceste veșminte se schimbă de cinci ori pe an, iar cele vechi sunt oferite, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Teofan, bisericilor care poartă hramul Sfintei Parascheva.
Tradiții și superstiții de ziua Sfintei Parascheva
Sărbătoarea din 14 octombrie este considerată una dintre cele mai mari sărbători religioase ale toamnei. În credința populară, se spune că în această zi este bine ca oamenii să se roage, să postească și să nu muncească în gospodărie.
Se consideră că cei care calcă, cos, spală sau gătesc în această zi se pot alege cu dureri de cap sau de ochi. În schimb, cei care respectă sărbătoarea și aprind o lumânare în cinstea Sfintei vor primi ocrotire și sănătate pentru tot anul ce urmează.
Pelerinajul de la Iași – o mărturie a credinței
An de an, în preajma zilei de 14 octombrie, Iașiul devine inima spirituală a României. Mii de pelerini vin din toate colțurile țării pentru a se închina la racla Sfintei Parascheva, a cere ajutor, a aduce mulțumiri și a-și regăsi pacea sufletească.
Pentru mulți, drumul până la Catedrala Mitropolitană reprezintă o adevărată călătorie a credinței – o încercare de răbdare, smerenie și nădejde.
Concluzie
Sfânta Cuvioasă Parascheva rămâne și astăzi un simbol al credinței, al curăției și al speranței. Viața ei, plină de iubire față de Dumnezeu și de oameni, este un model de urmat pentru toți cei care caută liniște și sens în vremuri tulburi.
Moaștele sale, păstrate la Iași, continuă să aducă vindecare, lumină și mângâiere sufletelor credincioșilor. Iar blestemul vechi de secole, ascuns sub veșmintele sfintei, este o dovadă a puterii sacre care o leagă pentru totdeauna de acest pământ și de poporul care o cinstește cu evlavie.
