Salariații care au rămas cu zile de concediu nefolosite în 2025 pot primi bani pentru acestea, dar nu oricând și nu în orice situație. Regula de bază este simplă: concediul de odihnă este un drept garantat, care trebuie, în primul rând, acordat efectiv, nu înlocuit cu bani. Doar în anumite împrejurări intervine compensarea financiară.
Dreptul la concediu și situațiile când zilele se reportează
Legea stabilește pentru un angajat cu normă întreagă un concediu anual de minim 20 de zile lucrătoare, iar angajatorul are obligația să organizeze activitatea astfel încât salariații să își poată lua liberul cuvenit. Există însă excepții când zilele nu pot fi efectuate la timp: concediu medical, maternitate, creșterea copilului sau perioade cu volum mare de muncă.
În asemenea cazuri, zilele rămase se acordă într-un termen clar: maximum 18 luni de la începutul anului următor celui în care a apărut dreptul. Pentru zilele aferente anului 2025, intervalul de recuperare curge din 1 ianuarie 2026 și se întinde până în mijlocul anului 2027. Cu alte cuvinte, salariatul are timp suficient să își programeze liberul, iar angajatorul trebuie să îi permită efectiv să îl ia.
Important: zilele neefectuate nu se transformă automat în bani. Prioritatea rămâne acordarea concediului în natură (adică zile libere efective). Abia dacă intervine una dintre situațiile de mai jos, se discută despre compensare.
Când se plătesc zilele de concediu neefectuate
Potrivit regulii din Codul muncii, plata zilelor de concediu neefectuate este permisă exclusiv când are loc încetarea contractului individual de muncă. Asta înseamnă că, dacă un salariat își dă demisia, este concediat sau îi expiră contractul pe durată determinată, angajatorul este obligat să achite contravaloarea tuturor zilelor rămase — inclusiv a celor aferente anului 2025.
Exemple frecvente în care se aplică plata:
• încetarea raporturilor de muncă prin demisie;
• concediere pentru motive ce țin sau nu de persoana salariatului;
• expirarea termenului unui contract pe perioadă determinată;
• alte cazuri legale de încetare (de pildă, acordul părților).
În toate aceste scenarii, zilele de concediu rămase devin compensabile în bani. Dacă raportul de muncă continuă, soluția legală rămâne acordarea efectivă a liberului, în interiorul celor 18 luni menționate mai sus.
Pentru a evita neclaritățile, este util ca salariații să verifice periodic soldul zilelor de concediu, să solicite în scris programarea lor și să păstreze confirmările primite de la angajator. La rândul său, angajatorul ar trebui să planifice din timp, astfel încât activitatea să nu fie afectată, iar drepturile salariaților să fie respectate.
Reține: în 2026, zilele rămase din 2025 trebuie planificate și acordate în mod real; doar dacă intervine încetarea contractului se ajunge la plata valorii lor. Pentru salariații aflați în concediu medical, de maternitate sau pentru creșterea copilului, termenul de 18 luni permite recuperarea ulterioară a zilelor fără pierderea dreptului.
Un demers practic pentru început de an este să solicitați situația la zi a concediului și o propunere de programare. Astfel, fie vă bucurați de zile libere în perioada dorită, fie, dacă urmează o schimbare a locului de muncă în 2026, știți din timp câte zile vor fi plătite la încetarea raportului de muncă.
