3 octombrie în calendarul ortodox: Sfântul Dionisie Areopagitul și ucenicii săi – mărturisitori ai credinței până la moarte

În fiecare an, pe 3 octombrie, Biserica Ortodoxă îi pomenește pe Sfântul Mucenic Dionisie Areopagitul, pe ucenicii săi Rustic și Elefterie, dar și pe alți sfinți și mucenici care și-au închinat viața lui Hristos în primele secole creștine. Este o zi cu o puternică încărcătură spirituală, ce amintește de mărturia credinței, de curajul martirilor și de puterea minunilor care i-au însoțit pe acești mari sfinți.

Cine a fost Sfântul Dionisie Areopagitul

Sfântul Dionisie Areopagitul rămâne una dintre cele mai fascinante figuri ale creștinismului timpuriu. Era membru al Areopagului din Atena, consiliul suprem al cetății, unde se adunau cei mai înțelepți și mai influenți oameni ai vremii. Provenea dintr-o familie bogată, cu rang înalt și educație aleasă.

Convertirea sa la creștinism s-a produs în urma predicii rostite de Sfântul Apostol Pavel pe colina Areopagului (Faptele Apostolilor 17). Deși mulți dintre contemporanii săi l-au respins pe Apostolul neamurilor, Dionisie a simțit că în cuvintele lui se afla adevărul pe care îl căutase toată viața. A primit botezul, devenind ucenic al Sfântului Ierotei și, mai apoi, episcop al Atenei.

Scrierile sale, atribuite mai târziu corpusului „Areopagitic”, au avut o influență majoră asupra teologiei ortodoxe și apusene, abordând teme precum ierarhia bisericească, liturghia și înțelegerea tainelor dumnezeiești.

Călătoriile și minunile sale

Dionisie nu a rămas doar în Atena. Tradiția spune că a călătorit în Apus, predicând Evanghelia și săvârșind minuni. În timpul împăratului Domițian (81–96), prigoanele împotriva creștinilor au devenit tot mai intense. Dionisie a fost arestat, iar în cele din urmă a fost condamnat la moarte la Paris (Lutetia de atunci).

Legenda spune că, după decapitare, Sfântul Dionisie și-a ridicat capul în mâini și a mers aproape două mile, până în locul unde o femeie credincioasă, pe nume Catula, i-a așezat trupul cu cinste. Această minune a rămas una dintre cele mai impresionante mărturii ale sfințeniei sale și i-a întărit cultul atât în Răsărit, cât și în Apus.

Ucenicii săi: Rustic și Elefterie

Alături de Dionisie au fost ucenicii săi, Rustic și Elefterie, care au ales să rămână alături de învățătorul lor până la capăt. Și ei au fost decapitați, iar trupurile lor au fost aruncate împreună cu cel al lui Dionisie, pentru a fi devorate de animale.

Credincioșii de atunci, riscându-și viața, au adunat în taină sfintele lor moaște și le-au așezat cu cinste. Fericita Catula le-a oferit un loc de odihnă, iar de atunci acești mucenici sunt cinstiți pentru credința lor neclintită și pentru curajul de a înfrunta moartea cu nădejde în Hristos.

Alți sfinți pomeniți la 3 octombrie

Ziua de 3 octombrie nu se rezumă doar la Dionisie Areopagitul și ucenicii săi. În calendar sunt trecuți și alți mucenici și sfinți care au marcat istoria Bisericii:

• Sfântul Mucenic Teoctist, care a pătimit pentru refuzul de a se închina idolilor;
• Sfântul Dionisie și alți opt mucenici, care au suferit în vremea împăraților Valerian și Galien (sec. III), fiind condamnați la bătăi, închisori și, în final, la moarte prin lapidare;
• Sfântul Mucenic Teaghen și Sfântul Mucenic Teotechi;
• Preacuviosul Ioan Hozevitul, episcop al Cezareei, mare făcător de minuni.

Viața Sfântului Ioan Hozevitul

O figură aparte a zilei de 3 octombrie este Sfântul Ioan Hozevitul. Originar din Egipt, încă din tinerețe a ales calea monahală. A mers la Ierusalim, unde s-a închinat la sfintele locuri și s-a retras într-o peșteră, ducând o viață aspră, de rugăciune și post.

Dumnezeu i-a dăruit darul vindecărilor și al izgonirii demonilor, iar vestea minunilor sale s-a răspândit repede. Deși a fost hirotonit episcop al Cezareei, Ioan nu și-a dorit putere și cinste lumească, ci a revenit în pustie, unde a trăit în liniște și rugăciune.

Printre minunile atribuite lui se numără:

• vindecarea copiilor bolnavi;
• alungarea duhurilor rele;
• aducerea ploii în vreme de secetă.

Și-a încheiat viața în pace, fiind pomenit ca un mare sfânt făcător de minuni.

Semnificația duhovnicească a zilei

Pomenirea sfinților din 3 octombrie este o lecție vie pentru credincioși.

1. Curajul mărturisirii – Dionisie Areopagitul și ucenicii săi au arătat că adevărata credință nu se negociază și că uneori mărturisirea înseamnă jertfă supremă.
2. Puterea exemplului – viețile lor demonstrează că un singur om, prin credință și fermitate, poate inspira generații întregi.
3. Chemarea la statornicie – indiferent de prigoane sau de încercări, sfinții au rămas neclintiți, oferind un model de tărie duhovnicească.
4. Valoarea rugăciunii – pomenirea Sfântului Ioan Hozevitul amintește că viața retrasă, de rugăciune și asceză, are o putere nevăzută care se răsfrânge asupra întregii comunități.

Cum pot credincioșii cinsti această zi

Tradiția bisericească îndeamnă credincioșii ca pe 3 octombrie să participe la Sfânta Liturghie, să citească Acatistul Sfântului Dionisie Areopagitul și să se roage pentru curaj în credință. De asemenea, se obișnuiește aprinderea de lumânări și pomenirea celor adormiți, întrucât martirii sunt considerați mijlocitori puternici pentru sufletele creștinilor.

Concluzie

Ziua de 3 octombrie este o zi de mare importanță duhovnicească în calendarul ortodox. Ea aduce în fața credincioșilor chipurile luminoase ale Sfântului Dionisie Areopagitul, ale ucenicilor săi Rustic și Elefterie, dar și ale altor mucenici și sfinți care au ales să urmeze calea lui Hristos cu orice preț.

Viețile lor sunt pilde de credință, curaj și smerenie, iar exemplul lor rămâne actual pentru fiecare creștin care se confruntă cu provocările lumii moderne.

Rugăciunea de încheiere a sinaxarului pentru această zi spune limpede:

„Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi.”