Nucul – arborele tainelor. Superstiții, mituri și simboluri de la Adam și Eva până în satul românesc

Înalți, umbrosi și statornici, nucii au fost dintotdeauna mai mult decât simple plante roditoare. În cultura populară românească, dar și în tradițiile altor popoare, nucul a devenit un arbore cu multiple înțelesuri: simbol al belșugului și al fertilității, dar și pom „blestemat”, purtător de energii puternice, de care oamenii s-au temut adesea. Miturile, superstițiile și simbolurile care s-au țesut în jurul lui alcătuiesc un adevărat univers spiritual.

Blestemul celui care plantează un nuc

Una dintre cele mai răspândite credințe românești spune că nu e bine să plantezi un nuc în curte. Superstiția merge până acolo încât afirmă că atunci când trunchiul copacului va ajunge la fel de gros ca gâtul celui care l-a sădit, omul va muri. O imagine sumbră, dar care a rămas întipărită în mintea țăranilor vreme de sute de ani.

Totuși, bătrânii aveau și leac pentru acest blestem: se trasa un cerc mare în jurul puietului, menit să-l „îngrădească” și să păstreze echilibrul între om și arbore.

Mai exista o regulă strictă: nucul nu trebuie tăiat. Cel care îndrăznea să facă acest lucru își chema moartea mai repede. Dacă un nuc trebuia mutat, era smuls cu rădăcina și replantat, niciodată doborât. De altfel, plantarea se făcea doar în momente de răscruce: de pildă, la nașterea unui copil, pentru ca destinul său să fie legat de puterea arborelui.

Nucul și viața de zi cu zi

Superstițiile nu se opreau la plantare.

• Primul smoc de păr al copilului era adesea ascuns într-o scorbură de nuc, pentru ca pruncul să aibă părul des și frumos.
• La Crăciun, în apa de spălat se punea o nucă, semn de sănătate pentru anul care începea.
• Se mai spunea că lemnul de nuc nu trebuie ars, altfel cel care îl folosea risca dureri cumplite de dinți.

Nucul era, așadar, privit ca un arbore care „ține minte” și „pedepsește”, dar care, dacă era respectat, aducea binecuvântări.

Legenda lui Adam și Eva

Una dintre cele mai vechi povești despre nuc merge chiar la începuturile omenirii. Se spunea că Eva a visat că, dacă ea și Adam vor mânca fiecare câte două nuci, se vor putea înmulți. Urmând visul, cei doi au gustat din rodul nucului, și astfel omenirea a primit darul de a avea urmași.

Această legendă, prezentă în diferite variante, arată cât de adânc era legată simbolistica nucului de ideea de fertilitate și început de viață.

Nucul în superstițiile altor popoare

Nucul nu e învăluit în mister doar la români. În toată lumea, oamenii au creat mituri despre el:

• În vechime, se spunea că dacă porți o nucă în buzunar, scapi de reumatism. Două nuci te apărau de durerile de dinți, iar o femeie cu o nucă ascunsă risca să se mărite cu un bărbat mult mai în vârstă.
• Recolta bogată de nuci anunța un an cu mulți copii.
• În Franța, un pețitor refuzat primea nuci la masă, semn că trebuia să plece.
• Se credea că somnul la umbra nucului aduce boală sau răceală, pentru că arborele emană energii puternice.
• În Polonia, fetele necăsătorite foloseau lumânări puse în coji de nucă pentru a afla cu cine se vor căsători: coaja plutea spre bilețelul cu numele alesului.
• La evrei, nuca simboliza poporul, împărțit în patru ramuri, asemenea celor patru părți ale fructului.
• Romanii considerau nuca simbol al fertilității și presărau nuci în calea mirilor – obicei care se păstrează în unele țări și astăzi.

Nucul în medicina populară

Dincolo de superstiții, nucul a fost un adevărat „farmacist al satului”.

• Frunzele de nuc se foloseau în ceaiuri pentru purificarea sângelui și tratarea bolilor de piele.
• Coaja verde a nucilor era remediu pentru paraziți intestinali și pentru vopsirea naturală a părului.
• Miezul nucilor era privit ca hrană binecuvântată: bogat în uleiuri și energie, îl dădeau copiilor pentru minte ageră și bătrânilor pentru putere.
• Tinctura de nuci verzi cu alcool era leac pentru stomac, iar decoctul din frunze calma durerile de gât.

Astfel, nucul nu era doar un copac cu semnificații spirituale, ci și un adevărat sprijin pentru sănătate.

Nucile în obiceiurile și ritualurile de peste an

Nucile de Crăciun și Anul Nou

În multe sate, nucile se puneau pe masă la Crăciun, ca simbol al belșugului. Se spunea că dacă spargi o nucă și găsești miez sănătos, vei avea un an bun. Dacă miezul e uscat sau stricat, urmează necazuri.

Nucile de Moș Nicolae

Copiii primeau nuci în ghete, alături de mere și colăcei. Aceste daruri simple erau considerate semn de noroc și sănătate.

Nuca la nuntă

În unele zone, mirele arunca nuci peste copii la ieșirea din biserică. Cine prindea o nucă avea să fie norocos și să se căsătorească repede.

Nuca în riturile de trecere

În obiceiurile de înmormântare, se punea uneori o nucă în sicriu, ca simbol al sufletului ascuns, care urma să se deschidă în lumea de dincolo.

Simbolistica nucilor în vise

Și în vis, nucile poartă mesaje puternice:

• visele cu nuci întregi anunță prosperitate;
• miezul de nucă în vis simbolizează împlinirea unei dorințe;
• spargerea nucilor prevestește o călătorie;
• pentru o femeie, o nucă în vis e semn de viață fericită;
• pentru bărbați, ele pot aduce noroc în afaceri și dragoste.

Între blestem și binecuvântare

Privit cu teamă, respect și recunoștință, nucul rămâne unul dintre cei mai misterioși arbori ai lumii rurale. A adăpostit povești, a inspirat superstiții, a oferit leacuri și hrană, și a devenit simbol deopotrivă al vieții și al morții.

În gospodăriile românești, nucul e pomul sub care se strâng povești, se fac planuri și se împărtășește viața. Iar miturile care-l înconjoară nu fac decât să arate cât de adânc s-a înrădăcinat în conștiința oamenilor.

Nucul rămâne, până azi, arborele tainelor – purtător de blesteme și binecuvântări, paznic al casei și prieten al sănătății.