Moartea fulgerătoare a doctoriței Ștefania Szabo zguduie sistemul medical. Fratele ei rupe tăcerea: „Sistemul e sufocant, nu mai putea”
La două zile după decesul neașteptat al doctoriței Ștefania Szabo, director medical al Spitalului Județean de Urgență Buzău, apar noi detalii care conturează o imagine dramatică a vieții și sacrificiului unui medic tânăr copleșit de presiunea sistemului. Moartea femeii de doar 37 de ani a declanșat un val de durere și revoltă, atât în rândul colegilor și pacienților, cât și în întreaga comunitate medicală buzoiană.
O moarte care ridică întrebări dureroase
Tragedia s-a petrecut în dimineața zilei de 28 octombrie, în jurul orei 6:00. Doctorița a fost găsită fără viață în camera de gardă a secției de Chirurgie, acolo unde obișnuia să se odihnească în scurtele pauze dintre turele epuizante. Alarma telefonului suna insistent, iar o asistentă, îngrijorată că medicul nu răspunde, a intrat să vadă ce s-a întâmplat. Imaginea descoperită a fost cutremurătoare: Ștefania era inertă, într-o poziție care indica o moarte bruscă.
În câteva minute, vestea s-a răspândit în tot spitalul. Medicii și asistentele nu își puteau explica cum o persoană tânără, aparent sănătoasă, a putut pleca atât de repede. Nimeni nu observase semne evidente de suferință fizică sau psihică. Pentru toți, doctorița Szabo era imaginea profesionalismului, a calmului și a devotamentului absolut față de pacienți.
„Trăia pentru spital. Nu mai avea viață personală”
Fratele Ștefaniei a vorbit, răvășit de durere, despre ultimele luni din viața ei. Mărturia sa aduce la lumină imaginea unui om epuizat, prins într-un sistem care consumă tot – energie, sănătate, emoție, timp.
„Ștefania trăia pentru spital. Nu avea viață personală. Mergea acasă doar câteva ore, apoi revenea la muncă. Era tot timpul sub presiune. Spunea că sistemul e sufocant, că nu mai poate, dar nici nu-și imagina că se va ajunge aici”, a povestit fratele ei, cu vocea frântă.
Acesta a explicat că tânăra doctoriță se plângea tot mai des de oboseală cronică, dormea foarte puțin și se simțea copleșită de responsabilități. Pe umerii ei atârnau nu doar decizii medicale grele, ci și o parte din administrarea spitalului, coordonarea echipelor, gestionarea urgențelor și a programelor de gardă.
Semnele epuizării, trecute cu vederea
Colegii confirmă că, deși mereu zâmbitoare și plină de energie în aparență, epuizarea își pusese deja amprenta asupra doctoriței.
„O vedeam obosită, dar nu se plângea niciodată. Spunea mereu că trebuie să rezolve tot, că nu-și permite să lase lucrurile nerezolvate. Era genul de om care nu spunea niciodată «nu pot»”, a povestit o asistentă care lucra frecvent cu ea.
Unii dintre colegi au relatat că medicul ar fi recurs, în anumite perioade, la perfuzii cu vitamine și substanțe energizante, pentru a putea face față turelor lungi. Nu se știe însă dacă astfel de gesturi au avut vreo legătură cu tragedia. Toate aceste aspecte sunt acum analizate de anchetatori, care vor să afle dacă doctorița și-ar fi putut administra din greșeală o doză greșită de medicament.
„Ștefania nu se odihnea niciodată suficient. Muncea până la epuizare. Îi spuneam mereu să ia o pauză, dar refuza. Zicea că spitalul nu merge fără ea”, a spus un medic chirurg, vizibil afectat de pierderea colegei sale.
Anchetă amplă la Spitalul Județean din Buzău
După tragedie, Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău a deschis un dosar penal pentru moarte suspectă. Procurorii investighează toate ipotezele posibile – de la o reacție adversă la o substanță medicală, până la o posibilă supradoză accidentală.
„Cauza exactă a morții urmează să fie stabilită după toate analizele. Nu excludem nicio variantă”, au declarat surse judiciare.
Echipele de criminaliști au ridicat probe biologice și materiale medicale din camera de gardă – inclusiv o seringă și mai multe fiole – care vor fi analizate în laborator. În paralel, au fost solicitate imaginile de pe camerele de supraveghere din secție, pentru a reconstitui ultimele ore ale doctoriței.
Conform anchetatorilor, ultima dată când a fost văzută în viață a fost în jurul orei 23:30, la Unitatea de Primiri Urgențe, unde consultase câțiva pacienți. După acel moment, nu a mai fost zărită de nimeni.
Familia cere transparență totală
Părinții și fratele Ștefaniei au cerut autorităților ca toate procedurile medico-legale să se desfășoare cu maximă transparență. Potrivit unor surse apropiate anchetei, familia a solicitat ca necropsia să fie supravegheată de un expert legist independent, pentru a se asigura că totul este corect și complet.
Trupul neînsuflețit al medicului se află la Serviciul de Medicină Legală Buzău, iar autopsia urmează să fie efectuată în următoarele zile. Rezultatele analizelor toxicologice vor fi esențiale pentru stabilirea cauzei reale a morții.
„Ne dorim doar adevărul. Nu vrem să acuzăm pe nimeni, dar vrem să știm ce s-a întâmplat cu adevărat. Era un om tânăr, sănătos, care iubea medicina. Nu putem accepta să nu aflăm de ce s-a stins”, a declarat o rudă apropiată.
Un simbol al medicilor care se sting la datorie
Cazul Ștefaniei Szabo a deschis din nou discuția despre presiunea uriașă la care sunt supuși medicii din România. Mulți colegi spun că moartea ei nu este doar o tragedie personală, ci și o consecință a unui sistem defect care îi împinge pe oameni dincolo de limite.
„Sistemul e sufocant. Medicii ajung să trăiască doar pentru spital. Și când organismul cedează, totul se prăbușește. Nu e normal ca tinerii să moară la datorie”, a spus fratele ei.
Mesajele de condoleanțe au curs pe rețelele sociale, unde foști pacienți, colegi și oameni care au cunoscut-o au descris-o drept „un înger în halat alb”, mereu atentă, mereu empatică, mereu prezentă acolo unde era nevoie.
Un destin frânt prea devreme
Ștefania Szabo era considerată unul dintre cei mai promițători medici din Buzău. În funcția de director medical, a fost implicată activ în reorganizarea secțiilor spitalului și în modernizarea procedurilor interne. Colegii spun că muncea până noaptea târziu și că, în ciuda epuizării, nu se plângea niciodată.
„Avea o energie incredibilă. Era implicată în toate proiectele și reușea să țină echipa unită. Pentru noi, pierderea ei e de neconceput”, a declarat un coleg chirurg.
Moartea ei fulgerătoare a lăsat în urmă o durere adâncă și un gol pe care nimeni nu îl poate umple. Până la finalizarea anchetei, familia și colegii ei așteaptă un singur lucru: adevărul.
Într-o lume medicală în care devotamentul este adesea confundat cu sacrificiul total, cazul Ștefaniei Szabo devine o lecție dureroasă despre limite, umanitate și prețul plătit de cei care, zi de zi, își pun sufletul pentru a-i salva pe alții.
