Schimbări importante în modul în care se acordă certificatele de handicap în România: un ordin de ministru introduce reguli noi, în care diagnosticul singur nu mai garantează automat încadrarea într-un grad de handicap. Accentul se mută pe o evaluare complexă a deficitului funcțional și pe impactul bolii asupra vieții de zi cu zi.
Ce se schimbă în evaluare
Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități aplică noile norme pentru a alinia practica la standardele internaționale și la Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități. Practic, simplul diagnostic nu mai este suficient: comisiile analizează teste funcționale, istoricul medical, răspunsul la tratamente și documente recente care arată evoluția afecțiunii.
În anumite situații, este nevoie de dovezi că boala a rămas rezistentă la terapie pe o perioadă mai lungă (de exemplu, până la un an) pentru a justifica un grad superior. Certificatul existent rămâne valabil până la termenul de expirare, însă la următoarea evaluare se aplică noile criterii, mai stricte.
Afecțiuni vizate și excepții
Lista afecțiunilor care nu mai duc automat la încadrarea într-un grad de handicap a fost restrânsă. Printre acestea:
• Viciile de refracție – precum miopia sau astigmatismul – nu sunt luate în calcul dacă vederea este corectată eficient cu ochelari sau lentile. În cazul cataractei, comisia se pronunță după intervenția chirurgicală, în funcție de rezultatul funcțional.
• Tulburările vestibulare – considerate adesea temporare – nu mai justifică un certificat permanent. Se evaluează persistența simptomelor și limitările reale pe termen lung.
• Epilepsia controlată medicamentos poate încadra cel mult la grad ușor. Gradele superioare sunt rezervate cazurilor cu crize frecvente și rezistente la tratament.
• Diabetul zaharat, fie de tip 1, fie de tip 2, nu mai asigură automat certificatul. Este necesară dovada unui control metabolic precar pe termen lung sau a unor complicații severe la nivelul organelor.
• În sfera respiratorie, afecțiunile moderate – de pildă astmul – duc, de regulă, la grad mediu. Pentru un grad superior se cere o afectare gravă a funcției pulmonare, demonstrată prin investigații.
Pe de altă parte, procedura se simplifică în cazul bolilor ireversibile. Pentru dizabilități intelectuale severe, autism cu deficiențe profunde, surdo-cecitate, amputații sau surdomutitate, certificatul poate deveni permanent încă de la prima evaluare.
Pentru alte afecțiuni, precum demența, psihozele majore, paraplegia sau sechelele grave după AVC, caracterul permanent este acordat după a doua evaluare sau la aproximativ doi ani de la diagnostic, dacă se confirmă impactul funcțional sever.
Ce trebuie să știe persoanele evaluate: documentația medicală contează. Rezultatele investigațiilor recente, scrisorile medicale, istoricul tratamentelor și, acolo unde e cazul, dovada rezistenței la terapie sunt esențiale pentru a stabili gradul de handicap. Pentru situațiile în care boala variază, sunt utile jurnalele de simptome și rapoartele de monitorizare.
Deciziile nu se iau mecanic; comisia analizează funcționarea de zi cu zi – capacitatea de autoîngrijire, mobilitatea, comunicarea, participarea socială și adaptarea la mediul de muncă. În practică, un diagnostic identic poate conduce la încadrări diferite, în funcție de cât de mult limitează viața persoanei.
În perioada următoare, mulți solicitanți vor observa că „automatismul” dispare, iar evaluarea individuală devine regula. Cei cu certificate în vigoare nu trebuie să revină înainte de termen, însă e recomandat să pregătească din timp dosarul pentru revizuirea la data scadentă, conform noilor cerințe.
