Darea de pomană: tradiție străveche, credință, controverse și înțelesuri adânci. Ce spun preoții și cum este văzut acest obicei în alte culturi

Darea de pomană este una dintre cele mai vechi și mai puternice tradiții ale lumii, păstrată până astăzi în multe religii și culturi. Pentru creștini, dar în special pentru ortodocși, pomana are o semnificație aparte: nu este doar un gest de generozitate față de cei aflați în nevoie, ci și un act spiritual care leagă lumea celor vii de cea a celor trecuți la Domnul.

De-a lungul timpului, acest obicei a fost înconjurat de credințe, ritualuri și interpretări variate. În România, darea de pomană este asociată mai ales cu pomenirea celor adormiți, fiind nelipsită la înmormântări, parastase sau zile de comemorare. Însă în ultimii ani au apărut și voci critice sau explicative, venite chiar din partea unor preoți, care au dorit să corecteze anumite înțelegeri populare ce nu se regăsesc în învățătura Bisericii.

Un exemplu este părintele Daniel Avram de la Mănăstirea Turbați, care a atras atenția asupra unei confuzii frecvente: „Mortul nu mănâncă și nu bea. El nu are nevoie de țuică, de țigări sau de mâncare, ci are nevoie de rugăciune, de fapte bune făcute în numele Domnului.”

Ce înseamnă, de fapt, darea de pomană? Care este rostul ei? De ce se face pentru cei adormiți și de ce unii preoți atrag atenția că sensul nu trebuie confundat cu simpla împărțire de alimente? Și, mai ales, cum se regăsește acest ritual în alte religii și culturi?

Ce este pomana și de ce are o încărcătură spirituală

Pomana este un act de dăruire – hrană, bani, obiecte sau ajutor material – oferit altora cu scopul de a aduna fapte bune și de a obține milă și binecuvântare din partea lui Dumnezeu.

În tradiția ortodoxă, pomana este strâns legată de pomenirea morților. Atunci când cineva trece la cele veșnice, familia și apropiații oferă pomană celor vii, ca un gest de milostenie făcut în numele celui răposat. Această milostenie se consideră a fi o rugăciune „trăită”, un ajutor adus sufletului celui adormit în călătoria sa spre veșnicie.

Dar în esență, pomana nu se face pentru că „mortul ar avea nevoie de mâncare sau băutură”, ci pentru că fapta bună a celui viu este înscrisă în dreptul sufletului celui plecat. Cu alte cuvinte, este un transfer simbolic de binecuvântare și milă.

Perspectiva populară și credința „greșită”

De-a lungul secolelor, poporul a adăugat numeroase credințe și ritualuri la acest obicei. Mulți oameni au ajuns să creadă că, atunci când dai de pomană, „mortul mănâncă” sau „se satură” prin darurile împărțite. Așa se explică de ce uneori se dau de pomană mâncăruri preferate ale celui răposat sau obiecte care îi plăceau în viață: o sticlă de băutură, un pachet de țigări, haine sau chiar lucruri personale.

Preotul Daniel Avram explică însă că această interpretare nu aparține ortodoxiei și nu se regăsește în Biblie:

„Exista credința asta total greșită care nu este a Bisericii, care nu aparține Bibliei, că mortul mănâncă. Mortul nu are nevoie de țuică sau de pachetul de țigări. Tot ce dăm să dăm în numele Domnului, ca faptă bună, nu ca o hrană pentru cel plecat.”

Explicația sa aduce lumină asupra semnificației reale a pomană: este un gest de milostenie și rugăciune, nu o masă servită simbolic sufletului celui adormit.

De ce se spune „Bogdaproste”

Un element interesant legat de pomană este expresia „Bogdaproste”, rostită de cel care primește darul. Aceasta vine din slavonă și înseamnă „Dumnezeu să te ierte” sau „Dumnezeu să-ți facă bine”. Cu alte cuvinte, darul nu se primește în numele celui viu, ci se transmite ca o binecuvântare în numele lui Dumnezeu, pentru sufletul celui răposat.

Astfel, pomana nu are doar un rol social, ci și unul profund spiritual: îi ajută atât pe cel care dă, cât și pe cel care primește, fiindcă este însoțită de rugăciunea și de binecuvântarea divină.

Ce se oferă de pomană

Tradițional, pomana include:

• pâine, colaci, colivă;
• mâncăruri gătite sau fructe;
• băuturi (vin, apă);
• haine, pături, obiecte de uz casnic;
• uneori bani sau pachete simbolice.

Nu există o regulă fixă privind darurile, dar important este ca ele să fie oferite cu suflet curat și însoțite de rugăciune. În unele sate, există obiceiul de a împărți „pomană caldă” – adică o masă gătită – sau de a trimite pachete celor sărmani.

Astăzi, mulți credincioși aleg să ofere și alimente de bază sau lucruri utile, care pot ajuta direct familiile aflate în nevoie.

Pomana în alte religii și culturi

Islam

În tradiția islamică, există practica numită „sadaqah”, care înseamnă caritate voluntară. Credincioșii sunt încurajați să ajute pe cei sărmani, iar acest act este văzut ca o formă de purificare și ca o cale de a obține binecuvântarea lui Allah.

Hinduism

În hinduism, oferirea de hrană și daruri este un ritual bine stabilit, cu rădăcini în credința că astfel se adună merite karmice. Există sărbători în care se dau de pomană alimente și haine, iar acestea sunt privite ca un mod de a atrage binecuvântarea zeilor.

Alte culturi

În multe tradiții asiatice sau africane, darea de pomană este legată de comemorarea strămoșilor. Se aprind lumânări, se aduc ofrande și se organizează mese comunitare pentru a întări legătura dintre generații.

Astfel, gestul de a împărți bunuri și hrană este universal, având deopotrivă rol social și spiritual.

Impactul spiritual și social al pomană

Pomana are efecte multiple:

• Spiritual: este o cale de curățire sufletească, o apropiere de Dumnezeu și un act de recunoștință pentru viață.
• Social: consolidează legăturile dintre oameni, promovează solidaritatea și îi ajută pe cei în nevoie.
• Psihologic: aduce liniște și alinare celor care au pierdut pe cineva drag, pentru că simt că fac ceva pentru sufletul celui plecat.

Astfel, chiar dacă interpretările diferă, esența rămâne aceeași: pomana este un gest de iubire și de comuniune.

Concluzie: sensul profund al pomană

Darea de pomană nu este doar o tradiție, ci o manifestare a credinței, bunătății și speranței. Pentru creștini, ea înseamnă rugăciune pentru cei adormiți și fapte bune în numele lor. Pentru alte religii, este o cale de curățire spirituală și de apropiere de divinitate.

Indiferent de context, pomana depășește simpla caritate. Ea ne amintește că suntem legați unii de alții prin gesturi de generozitate și că adevărata hrană a sufletului este iubirea, nu pâinea sau băutura împărțită.

Cuvintele „Bogdaproste” sintetizează perfect acest adevăr: tot ceea ce dăm, dăm în numele Domnului, ca act de credință și de iubire pentru aproapele nostru.