Preotul Paul Iulius Negoita explică sensul real al pomenilor pentru cei adormiți: „Dacă ar mânca morții, ar mânca foarte puțin”

Pomenile pentru cei adormiți sunt tradiții adânc înrădăcinate în cultura și spiritualitatea românească, dar uneori înțelesul lor este denaturat. Preotul și teologul Paul Iulius Negoita a publicat recent o reflecție despre rostul acestor obiceiuri, subliniind că ele nu trebuie privite ca acte de fast sau ocazii de îndestulare materială, ci ca momente de comuniune spirituală cu cei plecați dintre noi.

„Morții nu mănâncă”, spune părintele, însă gestul de a împărți alimente are un profund simbolism și creează cadrul prin care familia și comunitatea retrăiesc amintirea celor trecuți la Domnul.

Pomenile – între tradiție și înțeles spiritual

În mesajul publicat pe site-ul personal, paulnegoita.ro, preotul Paul Iulius Negoita face o distincție clară între ceea ce înseamnă în mod autentic pomana și felul în care uneori obiceiul este interpretat.

„Morții nu mănâncă, însă eu am scotocit firesc prin pachetele primite la diverse momente ceremoniale și nu cred că sunt singurul. Pe de altă parte, și dacă ar mânca morții, ar mânca… foarte puțin”, scrie preotul.

Mesajul său este o invitație la reflecție: pachetele oferite la parastase sau pomeniri nu au rolul de a hrăni material pe cineva, ci de a marca simbolic legătura dintre cei vii și cei morți, de a continua, în mod spiritual, masa comuniunii.

Masa comuniunii cu cei plecați

Potrivit tradiției creștine, pomenile se fac la anumite momente rânduite – la 40 de zile de la moarte, la 6 luni, la un an și ulterior la date fixe din calendarul bisericesc. Ele sunt un prilej de aducere-aminte, de rugăciune și de solidaritate.

„E minunat gestul de a reface masa comuniunii cu cei plecați. Fizic ei nu sunt, dar spiritual îi simți. Chiar dacă uneori tristețea e înlocuită cu ceva mai multă veselie, pomenirea celui ce nu stă la masă are loc. Istorii, clipe, amintiri, povești. Toate au alt rost atunci când sunt spuse într-un cadru rânduit”, explică părintele Paul Iulius Negoita.

El atrage atenția că aceste întâlniri nu sunt menite să „îndestuleze” pe cineva sau să ofere un prânz gratuit, ci să ofere contextul spiritual al amintirii.

Fără fast și fără excese

Preotul atrage atenția și asupra unei tendințe din ce în ce mai vizibile în societate: transformarea pomenilor în adevărate ospățuri, cu cheltuieli excesive și meniuri sofisticate.

„Dacă ar mânca cei ce nu mai sunt pe aici cu noi, ar mânca foarte puțin. Deci, fără fast, fără zgomot, fără cantități, fără reguli numerice și cantitative, care să înglodeze. Puțin, cu suflet și e destul!”, transmite preotul.

Mesajul său este limpede: pomenile nu trebuie transformate în competiții de statut social sau în cheltuieli care depășesc posibilitățile familiilor îndoliate. Ele trebuie să rămână gesturi simple, sincere, făcute „cu suflet”, pentru a-și păstra adevăratul rost.

Amintirile, centrul pomenirii

În viziunea preotului, adevărata valoare a pomenilor nu stă în darurile materiale, ci în amintirile și poveștile care sunt împărtășite.

„Pomenirea celui ce nu stă la masă are loc prin istorii, clipe și amintiri. Toate acestea capătă un alt rost atunci când sunt spuse într-un cadru rânduit”, scrie el.

Astfel, pomenile devin mai mult decât simple ritualuri – devin momente de reîntregire spirituală a familiei și comunității, clipe în care trecutul este readus în prezent prin evocare și rugăciune.

Cine este preotul Paul Iulius Negoita

Pentru cei care poate îl cunosc mai puțin, părintele Paul Iulius Negoita este una dintre figurile active ale teologiei și vieții culturale din România.

• S-a născut în 1975, la Vintilă Vodă, într-o familie de intelectuali: tatăl său, Iulian Negoita, era preot, iar mama, Anica, contabilă.
• Este căsătorit și are doi copii.
• A urmat Școala generală nr. 1 din Buzău, după care a intrat la Seminarul Teologic Kerasie din Buzău.
• Studiile universitare le-a făcut la Facultatea de Teologie „Iustinian Patriarhul” din București, dar și la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, ceea ce îi conferă o perspectivă interdisciplinară rar întâlnită.
• A obținut titlul de doctor în Teologie la Universitatea din București.
• Și-a completat formarea prin burse și stagii de studiu în Germania, Anglia, Irlanda de Nord, Islanda și Cipru.

Această pregătire complexă explică deschiderea sa culturală și modul echilibrat în care abordează subiectele de spiritualitate.

O voce echilibrată în spațiul public

De-a lungul anilor, Paul Iulius Negoita s-a remarcat prin articole, cărți și conferințe care aduc în prim-plan teme de interes social și spiritual, dar mereu cu accent pe echilibru și pe întoarcerea la esență. Într-o societate unde tradițiile sunt adesea distorsionate sau golite de conținut, vocea sa reamintește sensul profund al credinței.

Reflecția despre pomenile pentru morți este doar un exemplu. Mesajul central al preotului este acela că ritualurile nu trebuie să fie transformate în poveri financiare sau demonstrații de statut, ci păstrate în simplitatea lor originară.

Lecția părintelui: „Puțin, cu suflet, și e destul”

Într-un moment în care mulți români asociază pomenile cu mesele întinse și cheltuieli considerabile, preotul Paul Iulius Negoita vine cu o lecție esențială: nu cantitatea contează, ci intenția și sufletul cu care sunt făcute aceste gesturi.

• Pomana nu este pentru a hrăni pe cineva, ci pentru a aduce aminte.
• Masa pomenirii nu este un ospăț, ci o comuniune spirituală.
• Nu contează cât și cum dai, ci cu ce inimă o faci.

Concluzie

Mesajul preotului Paul Iulius Negoita este un apel la simplitate, sinceritate și la redescoperirea sensului real al pomenilor: o legătură spirituală între cei vii și cei adormiți, întărită prin rugăciune, amintire și comuniune.

„Puțin, cu suflet și e destul”, scrie el, rezumând astfel filosofia care ar trebui să însoțească orice familie atunci când organizează o pomenire.

Pentru comunitatea românească, unde tradițiile încă joacă un rol important, aceste cuvinte sunt un memento valoros: pomenile nu sunt despre fast, ci despre suflet.