După patru luni de discuții în Coaliție, a ieșit la suprafață un plan care schimbă, din temelii, felul în care se strâng și se cheltuiesc banii în aparatul public. Mesajul transmis din vârful Guvernului e unul tăios: statul trebuie să arate, în sfârșit, unde se duc impozitele — și cine le justifică.
De data asta, punctul sensibil nu pare să fie salariul trecut pe fluturaș, ci ceea ce vine „pe lângă” și, uneori, ajunge să conteze mai mult decât baza. În același pachet, apare și un cuvânt care îngheață birourile: reorganizare. Iar reorganizarea, în administrație, rareori înseamnă doar schimbări de organigramă.
În administrația centrală, ținta este clară: o comprimare a costurilor, fără să fie atinsă partea de salariu de bază. Doar că, atunci când ți se spune că „nu se umblă la bază”, întrebarea care rămâne pe buzele tuturor e alta: unde se va simți, concret, minusul?
Reduceri de cheltuieli și posibile concedieri în administrația publică
Ilie Bolojan a vorbit despre un mecanism care pune reflectorul pe eficiență, nu pe obișnuințe. În spatele formulelor administrative, sensul e ușor de prins: dacă există posturi care nu se justifică, ele pot dispărea. Dacă există oameni care nu livrează, sistemul nu ar mai trebui să-i „care” în spate.
„Acolo unde se dovedește că avem personal în plus, acolo unde se dovedește că avem oameni care nu performează, care sunt duși în spate de alții aceste posturi nu mai merită să fie finanțate din bugetul de stat, ele trebuie desființate, acesta este adevărul”
În administrația locală, presiunea se mută direct pe primari, cu două variante care arată, în esență, la fel de dur: fie taie din numărul de posturi ocupate, fie taie din totalul cheltuielilor cu personalul. Diferența e doar de instrument; efectul, pentru cei din interior, rămâne o ecuație cu mai puțin.
Și mai e un prag: momentul în care discuția despre „eficientizare” se transformă în discuție despre ce merită finanțat și ce nu. Bolojan a legat direct banii colectați de la cetățeni de ideea de investiții, nu de menținerea unor posturi fără acoperire în muncă.
„Consider că impozitele cetățenilor trebuie să plece în investiții și nu în salariile unor oameni care nu își justifică posturile, indiferent că e vorba de o Primărie mare sau una mică. Acolo unde pot fi reduse cheltuielile, de personal sau nu peste tot trebuie făcut acest lucru”
Parlamentarii și partidele politice, afectați de măsurile de austeritate
Semnalul politic e construit să nu lase loc de interpretări: nu doar „la ghișeu” se strânge cureaua. Și demnitarii intră pe listă, cu o reducere aplicată banilor destinați cabinetelor parlamentare. Aici cifrele nu sunt simbolice: în prezent, sumele lunare sunt de ordinul miilor de euro și sunt gândite ca buget de funcționare.
Pe hârtie, pachetul pentru 2026 arată ca o operațiune de curățare a cheltuielilor: în administrația centrală s-a stabilit o diminuare de 10% a costurilor fără a tăia salariile de bază, economiile fiind făcute prin eliminarea beneficiilor suplimentare și, unde se consideră necesar, prin desființarea unor posturi; în administrația locală, primarii aleg între desființarea a 10% din posturile ocupate sau reducerea cu 10% a cheltuielilor de personal; iar pentru parlamentari, suma forfetară pentru cabinete scade cu 10% din 2026 — de la aproximativ 7.000 de euro pe lună la 6.300 de euro, ceea ce înseamnă peste 8.000 de euro mai puțin pe an pentru fiecare ales — în timp ce bugetarii vor simți schimbarea prin faptul că, în 2026, nu vor mai primi sporuri, prime și bonusuri.