Pe 26 octombrie, creștinii ortodocși îl prăznuiesc pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, una dintre cele mai importante sărbători ale toamnei, cu adânci rădăcini în credința și tradițiile poporului român. Ziua este marcată cu cruce roșie în calendarul ortodox și adună laolaltă rugăciunea, recunoștința și obiceiurile străvechi păstrate cu sfințenie din generație în generație.
Semnificația sărbătorii Sfântului Dumitru Izvorâtorul de Mir
Sfântul Dumitru, numit în popor Sâmedru, a trăit în secolul al IV-lea, în Tesalonic, și este considerat ocrotitorul păstorilor și al celor aflați în nevoi. Potrivit tradiției creștine, Sfântul Dimitrie a fost un soldat de rang înalt în armata romană, care și-a mărturisit credința în Hristos chiar în fața împăratului Maximian. Pentru curajul și credința sa, a fost martirizat, iar trupul său a izvorât mir tămăduitor, de unde și denumirea de „Izvorâtorul de Mir”.
Ziua de 26 octombrie este privită ca un hotar între toamnă și iarnă, între viața pământească și cea spirituală, iar în tradiția românească, această sărbătoare marchează încheierea anului pastoral și începutul pregătirilor pentru iarnă.
Focul lui Sâmedru – ritualul care alungă răul și cheamă belșugul
În ajunul sărbătorii, satele românești se luminează de flăcările Focului lui Sâmedru, un obicei spectaculos și plin de simbolism. Oamenii aprind focuri mari pe dealuri, în curți sau la marginea satelor, pentru a alunga spiritele rele și pentru a aduce rod bogat și sănătate în anul care urmează.
Copiii și tinerii sar peste foc, crezând că astfel se vor bucura de noroc și sănătate tot anul. Fetele nemăritate fac acest gest pentru a-și găsi ursitul, iar băieții – pentru a fi protejați de necazuri și boli.
După ce focurile se sting, femeile împart covrigi, nuci, mere, struguri și pâine celor care au sărit peste flăcări, un gest care simbolizează îmbelșugarea și binecuvântarea casei.
Tradiții și obiceiuri populare de Sfântul Dumitru
Ziua de Sfântul Dumitru este încărcată de ritualuri și superstiții, care diferă de la o regiune la alta, dar toate au același scop: protecția casei, a familiei și a turmelor.
- Pomenirea morților – Pe 26 octombrie, oamenii dau de pomană colivă de Sâmedru, colaci și fructe pentru sufletele celor trecuți în veșnicie. Este un moment de rugăciune și de recunoștință față de strămoși.
- Semne pentru iarnă – Ciobanii așază un cojoc pe iarbă, iar dacă pe el se culcă o oaie neagră, iarna va fi blândă; dacă se așază una albă, urmează o iarnă grea.
- Mersul oilor în dimineața de Sâmedru este un alt semn de vreme: dacă prima oaie care se ridică este albă și merge spre sud, iarna va fi grea; dacă e neagră și se îndreaptă spre nord, vremea va fi blândă.
- Tăierea coamei cailor tineri – În unele zone, oamenii tund coama cailor de un an pentru a-i face mai puternici, dar este interzis să se folosească pieptănul, fiind considerat un semn de ghinion.
- Plata datoriilor – Potrivit obiceiului străvechi, de Sfântul Dumitru trebuie plătite toate datoriile, chiriile și împrumuturile făcute în ultimele șase luni. Se crede că omul care nu-și achită datoriile până la această zi va avea lipsuri și neajunsuri în anul următor.
Superstiții și interdicții de Sfântul Dumitru
Tradiția populară avertizează că în această zi trebuie evitate anumite gesturi și activități:
- Nu folosi pieptănul, pentru că atrage ghinion, ceartă și boli asupra celui care îl utilizează.
- Nu semăna usturoi după Sfântul Dumitru – se spune că pământul „își închide rodul”, iar cei care seamănă după această zi vor avea pierderi și necazuri.
- Nu lucra la câmp și nu coase, pentru că munca făcută în această zi este fără rod.
- Nu te certa și nu refuza ajutorul cerut de cineva, altfel Sfântul Dumitru „îți întoarce spatele” și aduce lipsuri în casă.
- Nu mânca usturoi – potrivit superstiției, cei care consumă usturoi de Sfântul Dumitru vor avea ghinion și probleme în anul ce urmează.
Semnificația spirituală a zilei
Sfântul Dumitru Izvorâtorul de Mir este simbolul luminii care învinge întunericul, al credinței care rămâne neclintită în fața încercărilor. Sărbătoarea sa marchează un moment de purificare, introspecție și pregătire pentru iarnă, dar și o chemare la rugăciune și la recunoștință față de darurile primite.
Pentru credincioși, ziua de 26 octombrie este o ocazie de rugăciune, milostenie și pace sufletească, iar pentru satele românești, un moment de bucurie comunitară, în care se împletesc armonios credința, tradiția și respectul pentru strămoși.
Sfântul Dumitru rămâne, peste veacuri, ocrotitorul toamnei și al păstorilor, iar focurile aprinse în noaptea de dinainte veghează asupra satelor și oamenilor, aducându-le belșug, sănătate și liniște în suflet până la primăvară.
