ANAF intensifică verificările asupra transferurilor dintre persoane fizice, iar sumele primite în cont fără explicații solide pot fi considerate venituri nejustificate. În astfel de situații, autoritatea fiscală poate calcula și reține până la 70% din bani, dacă nu există documente care să arate de unde provin.
Mulți români apelează la ajutorul familiei sau al prietenilor atunci când rămân fără lichidități. Practic, un împrumut informal nu e interzis, dar devine problematic când nu poate fi dovedit. Transferurile directe în cont, mai ales cele repetate ori de valoare mare, intră tot mai des în filtrul de risc al fiscului.
Ce verifică Fiscul la transferurile între persoane
Inspectorii urmăresc tipare precum plăți recurente, sume ridicate sau discrepanțe între veniturile declarate și stilul de viață. Dacă un contribuabil primește bani în mod constant sau face achiziții importante fără a avea venituri pe măsură, apar suspiciuni privind originea fondurilor.
Autoritățile au comunicat că, în lipsa unor dovezi clare, sancțiunea poate ajunge la reținerea a 70% din sumă. Asta înseamnă că, la un transfer de 1.000 de lei, fără justificare, pot rămâne efectiv doar 300 de lei în buzunarul celui care a primit banii.
„Liberalități” acordate între parteneri, cadouri sau sume expediate ocazional nu sunt automat probleme; dificultatea apare atunci când nu există niciun document care să arate proveniența și regimul fiscal al banilor.
Un caz mediatizat a vizat o tânără care a primit aproximativ 1.400.000 de euro sub forma unor „liberalități” din partea unui partener cu resurse consistente. Pentru a evita o impunere drastică, a fost necesară o declarație notarială ce atesta că sumele au fost deja impozitate în străinătate.
Tot în zona controalelor recente, au fost puse sub sechestru șase autoturisme de lux, fiecare evaluată la peste 100.000 de euro, după ce proprietarii nu au putut demonstra proveniența fondurilor utilizate la achiziție. Situațiile de acest tip sunt folosite ca semnale publice că autoritățile urmăresc mai atent tranzacțiile cu risc.
Ce documente contează și cum reduci riscurile
În relațiile de familie sau prietenie, un minim de documentare salvează timp și bani. Câteva opțiuni utile:
• Un contract de împrumut între persoane fizice, chiar simplu, semnat olograf; poate menționa suma, scadența și dacă există dobândă.
• O declarație notarială pentru transferuri semnificative, mai ales când banii provin din străinătate.
• Mențiunea „împrumut” sau „cadou” la detaliile plății, alături de numele părților.
• Extrase de cont, contracte de muncă, facturi ori alte documente care arată sursa: salarii, economii, vânzări, moșteniri.
Important: dacă trimiți constant bani cu aceleași sume și periodicitate, acest tipar poate semăna cu o activitate economică nedeclarată. În astfel de cazuri, inspectorii pot solicita explicații suplimentare, iar lipsa lor poate duce la impuneri estimate și la reținerea unui procent substanțial din bani.
„Nu există probleme când există justificări.” Dovada provenienței este cheia: contracte, chitanțe, declarații. Fără ele, o simplă tranzacție între apropiați poate fi tratată drept venit impozabil.
Exemplu practic: dacă un prieten îți transferă 1.000 de lei ca împrumut, păstrează o foaie semnată de amândoi sau un schimb de corespondență clar, alături de detaliile plății. Dacă banii vin din afara țării, întreabă din timp despre impozitarea anterioară și pregătește o atestare oficială.
În final, a te baza pe „merge și așa” e riscant când vine vorba de transferuri bancare. O minimă rigoare administrativă — de la o explicație în detaliile plății până la o declarație notarială pentru sume mari — poate preveni blocaje, sechestru de bunuri sau impuneri de 70% acolo unde lipsesc justificările.
