Viorica Dăncilă, confesiuni emoționante: pierderea neașteptată a mamei și drumul spre adopția fiului ei, Victor

Fosta prim-ministră a României, Viorica Dăncilă, a ales să vorbească deschis despre cele mai intime experiențe care i-au marcat viața: moartea bruscă a mamei și momentul în care a decis să adopte un copil abandonat, devenit astăzi fiul ei, Victor. Într-o apariție televizată încărcată de emoție, Dăncilă a renunțat la rigiditatea discursului politic și a lăsat loc vulnerabilității, oferind o perspectivă umană asupra femeii din spatele funcției de premier.

Pierderea mamei – o rană care nu s-a închis

Pentru orice om, moartea părinților reprezintă un moment dureros, dar pentru Viorica Dăncilă vestea a venit fulgerător, în timp ce se afla departe de casă. În acea perioadă, era europarlamentar la Strasbourg și încerca să îmbine viața profesională intensă cu cea personală.

„Mama a fost mai mult decât părinte. A fost sprijinul meu, prietena mea. Mi-a fost foarte greu să accept că nu mai este. Îmi pare rău că timpul nu mi-a permis să fiu mai des alături de ea în ultimii ani”, a povestit Dăncilă cu vocea tremurândă.

Moartea mamei a marcat-o profund, transformându-se într-un reper permanent al existenței sale. Regretul că nu a putut fi mai aproape de părinți în ultimii ani a rămas o lecție dureroasă. Pentru Dăncilă, această experiență a subliniat fragilitatea vieții și importanța timpului petrecut alături de familie.

Lecția personală a pierderii

Durerea nu a dispărut nici după ani de zile. Fosta premieră recunoaște că, de fiecare dată când vorbește despre mama sa, retrăiește acea despărțire bruscă. Totuși, pierderea a făcut-o să prețuiască și mai mult oamenii din jurul ei și să se dedice cu o intensitate și mai mare familiei.

„Sunt clipe în care mă gândesc că aș fi vrut să-i spun mai des cât de mult o iubesc. Din păcate, timpul trece și nu ne dăm seama cât de repede poate să se schimbe totul. Azi ești aici, mâine poți fi doar o amintire”, a adăugat Dăncilă.

Întâlnirea cu Victor – un destin scris în suflet

În contrast cu durerea pierderii, povestea adopției fiului său, Victor, este una plină de lumină. Era la început de drum, tânără ingineră, când a aflat despre un copil abandonat într-un spital. Un bebeluș de câteva zile, fără părinți și fără un viitor clar.

„Avea doar câteva zile. Plângea și părea că cere ajutorul. Am știut pe loc că nu pot pleca fără el. L-am văzut și i-am spus soțului meu: acest copil va fi al nostru”, a mărturisit Dăncilă.

A fost o decizie luată din inimă, fără calcule complicate. Procesul de adopție nu a fost simplu, mai ales pentru doi tineri aflați la început de drum. Cu toate acestea, determinarea și dragostea au fost mai puternice decât orice obstacol.

O legătură care s-a format instantaneu

Din prima clipă, a simțit că acel copil era menit să le fie fiu. „Când l-am luat în brațe pentru prima dată, am știut că viața mea nu va mai fi niciodată la fel. Am devenit mamă și asta mi-a dat o altă forță interioară.”

Adopția lui Victor nu a fost doar o decizie personală, ci un angajament pe viață. În anii ce au urmat, familia Dăncilă s-a construit în jurul dragostei pentru copilul care a venit ca o binecuvântare.

Momentul adevărului: când fiul a aflat că este adoptat

Ani mai târziu, când Victor era adolescent, vestea adopției nu a venit de la părinți, ci din surse externe. O dezvăluire dureroasă, care a adus tensiune și emoții puternice.

„M-a durut că nu am fost eu cea care i-a spus. Aș fi vrut să aleg momentul potrivit, când era pregătit să înțeleagă. Dar, în cele din urmă, am trecut împreună și peste această cumpănă”, a povestit Dăncilă.

Reacția lui Victor a fost firească: surprindere, întrebări, emoții amestecate. Totuși, legătura dintre el și părinți nu s-a rupt. Din contră, a devenit mai puternică, pentru că a înțeles că dragostea lor nu depindea de legăturile biologice, ci de devotament și sacrificiu.

Iubirea mai presus de sânge

„Pentru mine, Victor este fiul meu, indiferent de cum a venit în viața noastră. L-am crescut, l-am iubit, i-am fost alături în toate. Nimeni și nimic nu poate schimba asta”, a subliniat fosta prim-ministră.

Această experiență a adus și o altă lecție: adevărul poate răni, dar dragostea adevărată vindecă și construiește.

Presiunea publică și criticile dure

Viața de persoană publică a adus și momente dificile pentru familia Dăncilă. De-a lungul carierei sale politice, presa a speculat în repetate rânduri despre adopția lui Victor, uneori într-un mod dureros.

„Unii au transformat povestea noastră într-un subiect de atac. A fost greu, pentru că vorbele rănesc. Dar în fața iubirii pe care o avem ca familie, nimic nu poate conta”, a explicat ea.

În ciuda criticilor, Dăncilă a rămas fermă: fiul ei este și va fi mereu Victor, copilul pe care l-a dorit, l-a crescut și l-a protejat.

O chemare pentru părinții care vor să adopte

În prezent, Viorica Dăncilă vede în experiența ei un exemplu pentru alți oameni care se gândesc să facă pasul spre adopție.

„Cea mai mare realizare a vieții mele nu este funcția de premier, nici cariera politică. Este faptul că l-am adus pe Victor în familia noastră. Îi îndemn pe toți cei care pot să adopte să o facă. Nu există împlinire mai mare decât să crești un copil care are nevoie de dragoste și de o familie.”

Un mesaj de speranță

Pentru mulți copii abandonați în spitale sau centre de plasament, șansa la o familie înseamnă o nouă viață. Viorica Dăncilă își dorește ca povestea ei să inspire, să arate că adopția nu este doar o procedură juridică, ci o alegere de suflet.

Concluzie

Confesiunile Vioricăi Dăncilă despre pierderea mamei și adopția fiului său dezvăluie o parte sensibilă și profund umană a celei care a fost în centrul politicii românești. Dincolo de funcții și controverse, rămâne o mamă care a știut să transforme durerea într-o forță și să ofere iubire necondiționată unui copil abandonat.

Viața ei arată că, indiferent de greutăți, familia și dragostea rămân cele mai puternice ancore. Pentru Dăncilă, Victor este și va fi mereu cea mai mare realizare, iar amintirea mamei sale – un reper de suflet pe care îl poartă mai departe.