O liniște grea s-a așezat peste comunitatea muzicală din Pitești după vestea dispariției lui Cristi Matiași, profesor de baterie și percuție, mentor pentru generații întregi de tineri artiști și muzician respectat pe scenele din România. La 70 de ani, omul care și-a petrecut viața între portative, repetiții și săli de clasă a plecat discret, așa cum a știut să trăiască, lăsând în urmă nu doar durere, ci și o moștenire care nu poate fi măsurată în diplome sau aplauze, ci în oameni formați.
Potrivit Ziarul Argeșul, vestea morții sale a fost primită cu un val de emoție sinceră, reacții care arată cât de adâncă a fost legătura dintre Cristi Matiași și orașul în care a trăit și a predat. Pentru mulți, nu a fost doar un profesor de muzică, ci un reper, un om care a pus rigoare acolo unde alții vedeau doar zgomot și care a transformat disciplina într-o formă de respect față de artă.
Un muzician format în spiritul seriozității
Cristi Matiași a fost, înainte de toate, un muzician complet. A făcut parte din fanfara Argeșul, una dintre formațiile emblematice ale județului, unde și-a rafinat tehnica și a învățat ce înseamnă munca de echipă. Percuția, adesea subestimată, a devenit în mâinile lui un limbaj clar, precis, capabil să susțină și să dea identitate unui întreg ansamblu.
Cariera sa artistică l-a dus pe scene importante, alături de nume sonore ale muzicii internaționale. Un moment adesea amintit de cei apropiați este colaborarea cu pianistul Richard Clayderman, experiență care a confirmat valoarea sa profesională și nivelul la care ajunsese. Pentru Cristi Matiași, aceste apariții nu au fost niciodată motive de laudă, ci etape firești ale unei munci făcute temeinic.
Nu a căutat celebritatea. A preferat să rămână ancorat în realitatea locală, convins că muzica adevărată se construiește zi de zi, prin exercițiu și perseverență. Cei care l-au cunoscut spun că avea un simț al ritmului aproape instinctiv, dar și o rigoare care nu lăsa loc de improvizații inutile.
Profesorul care a format generații
Poate cea mai importantă parte a vieții lui Cristi Matiași s-a consumat în sala de curs. Ca profesor de baterie și percuție în Pitești, a format generații întregi de tineri muzicieni. Mulți dintre ei au ajuns ulterior pe scene mari, în trupe cunoscute sau în proiecte muzicale solide. Alții au rămas aproape de muzică din pasiune, nu neapărat din profesie. Toți însă poartă mai departe ceva din stilul lui.
Era cunoscut ca un profesor exigent. Nu accepta jumătăți de măsură. Dacă intrai la ora lui, știai că vei munci. Fiecare exercițiu conta, fiecare greșeală era corectată, fiecare progres era observat. Nu ridica vocea fără motiv, dar nici nu lăsa lucrurile să treacă de la sine. Pentru el, disciplina era o formă de respect, atât față de elev, cât și față de muzică.
Elevii lui își amintesc cum insista pe bazele tehnice. Ținea la poziția mâinilor, la lovitura corectă, la controlul ritmului. Nu se grăbea să ajungă la piese spectaculoase. Spunea adesea că fără temelie solidă, orice construcție se prăbușește. Această filozofie i-a definit stilul pedagogic și a dat rezultate în timp.
Un mentor, nu doar un profesor
Dincolo de exigență, Cristi Matiași a fost un mentor. Știa când să fie dur și când să încurajeze. Știa să recunoască talentul, dar și să tempereze orgoliul. Mulți dintre cei care i-au fost elevi povestesc că, în momentele de îndoială, vorbele lui i-au ajutat să meargă mai departe.
Nu oferea laude gratuite. Dacă spunea „e bine”, acel „bine” avea greutate. Dacă tăcea, știai că mai ai de muncă. Această onestitate l-a făcut respectat, chiar și atunci când orele erau grele. În timp, elevii au înțeles că rigorile lui nu erau un obstacol, ci un sprijin.
Pentru el, muzica nu era doar o meserie, ci un mod de a-ți construi caracterul. Învăța elevii să fie punctuali, să fie pregătiți, să își respecte colegii. Credea că un bun muzician trebuie să fie și un om echilibrat, capabil să lucreze în echipă și să își asume responsabilitatea pentru ceea ce face.
Reacții pline de emoție
După anunțul dispariției sale, rețelele sociale s-au umplut de mesaje. Colegi, foști elevi, prieteni, toți au simțit nevoia să spună ceva. Nu simple formule de rămas bun, ci amintiri concrete, momente trăite, lecții învățate.
Un prieten apropiat a scris despre anii petrecuți împreună, despre râs și plâns, despre sprijinul reciproc și despre durerea despărțirii. Altcineva a vorbit despre cei peste 30 de ani de prietenie și colaborare, despre aceeași pasiune pentru muzică și despre imaginea simbolică a lui Cristi Matiași bătând tobele „pe scena Domnului”.
Aceste mesaje arată clar un lucru. Cristi Matiași nu a fost doar un nume într-un catalog sau un profesor trecut pe o diplomă. A fost un om care a legat relații reale, care a lăsat urme adânci în viețile celor din jur.
Ultimul drum
Cei care doresc să îi aducă un ultim omagiu pot face acest lucru începând de luni, 9 februarie, la Biserica din Lemn de la CNCD, vis-a-vis de Lidl, în Pitești. Acolo, familia, prietenii și foștii elevi se pot aduna pentru a-și lua rămas bun într-un cadru de reculegere.
Înmormântarea va avea loc miercuri, la ora 11.00, la Cimitirul Sfântul Gheorghe. Este momentul în care un oraș întreg își va conduce profesorul pe ultimul drum, conștient că pierde nu doar un muzician, ci un formator de oameni.
Moștenirea care rămâne
Dispariția lui Cristi Matiași lasă un gol greu de umplut. Într-o lume în care graba și superficialitatea câștigă teren, oameni ca el devin din ce în ce mai rari. A crezut în muncă, în disciplină și în valoarea transmisă din om în om.
Moștenirea lui nu stă doar în amintiri sau în fotografii. Stă în fiecare elev care bate tobele cu rigoare. Stă în fiecare muzician care a învățat să respecte ritmul și să își respecte colegii. Stă în fiecare lecție despre seriozitate, răbdare și pasiune.
Pentru Pitești, Cristi Matiași rămâne un nume legat definitiv de educația muzicală. Pentru cei care l-au cunoscut, rămâne un profesor care nu a făcut compromisuri și un om care a știut să lase ceva durabil în urma lui.
